Păstorul trebuie să fie sarea pământului, pentru ca pământul să se săreze; trebuie să fie frământătura care să dospească întreaga făptură aflată în grija lui; trebuie sa fie  lumina care luminează întunericul. Cu privire la această apostolie, Mântuitorul zice către Apostolii Lui: „Voi sunteţi sarea pământului, dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra? De nimic nu mai este bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de către oameni. Voi însă sunteţi lumina lumii. Şi nu poate să rămână ascunsă cetatea care stă în vârful muntelui". Vezi înălţimea rangului: ca o cetate care stă pe vârful muntelui şi care se vede de pretutindeni, aşa este caracterizat de Mântuitorul păstorul duhovnicesc: „Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă". Dar vezi şi cum le porunceşte acestora: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre bune şi să îl slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri".

(Sfântul Nectarie de la Eghina, Despre preoție, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 61)