Întoarceţi-vă la rugăciune, umpleţi bisericile, munciţi cât puteţi. Când vedeţi că fabrica nu mai merge, cela a mai furat-o, altul a jecmănit-o, alţii se sfădesc la guverne că nu mai ştiu cum să-şi împartă banii, atunci nu-i de ruşine viaţa la sat. Are mama o grădinuţă, mai dă şi la fata mamei, mai dă şi dincolo, azi aşa, mâine o să fie altfel, dar noi suntem nemuritori, că trăim şi credem în Hristos şi avem pe Dumnezeu în inima noastră şi ţara e bogată şi ne hrăneşte. Să ştiţi, o să treacă şi timpul acesta. Acum să se umple ei, graşii, să se îngraşe ei bine aşa, asta e vremea lor. Tăceţi din gură şi rugaţi-vă lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu, pentru credinţa poporului şi a dumneavoastră, o să vă dea tot ce vă trebuie, numai cât trebuie, nu mai mult, cât trebuie, şi e suficient.

(Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 539)