Cea mai de seamă ctitorie a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), Mănăstirea Hurezi, împreună cu schiturile sale, reprezintă cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală păstrat în Țara Românească, fiind înscrisă în lista patrimoniului mondial UNESCO din anul 1993.

Ansamblul monahal de la Hurezi cuprinde mănăstirea propriu-zisă, biserica bolniței; Schitul Sfinților Apostoli și Schitul Sfântul Ștefan.

Ctitorirea mănăstirii

Zidirea complexului monahal a început în anul 1690, la scurtă vreme de la urcarea pe tronul Țării Românești a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, conform hrisovului de întemeiere al mănăstirii, „într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie și am început a zidi mănăstire”.

Lucrările de construcție și decorare au fost încredințate marelui Pârvu Cantacuzino, vărul primar al domnitorului. După moartea acestuia în anul 1691, a fost numit ispravnic Cernica Știrbei, fost mare armaș. Lucrările începute în 1690 s-au finalizat în 1697. Între meșteri se numărau Manea, vătaful zidarilor, Istrate lemnarul și Vucașin Caragea, pietrarul, toți pictați pe perete, în pridvorul bisericii mari. Construirea bisericii mari s-a încheiat în anul 1692, conform pisaniei, iar târnosirea s-a făcut în anul următor, la 8 septembrie, în prezența ctitorului.

Planul ansamblului a fost sistematizat pe două axe perpendiculare, asemenea unei imense cruci, având ca element central biserica mare. Prima construcție din „crucea de biserici” care înconjoară mănăstirea a fost bolnița, situată spre răsărit. Apoi, la nord, a fost ridicat Schitul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, iar spre vest, dincolo de apa Romanului, Schitul „Sfântul Ștefan”. În sfârșit, spre miazăzi, în satul de lângă mănăstire, a fost ridicată o biserică pentru săteni, cu hramul „Sfinții Arhangheli”.

Planul ansamblului monahal a fost sistematizat pe două axe perpendiculare, asemenea unei imense cruci, având ca element central biserica mare. Prima construcție din crucea de biserici care înconjoară mănăstirea a fost bolnița, situată spre răsărit. Apoi, la nord, a fost ridicat schitul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, iar spre vest, dincolo de apa Romanului, schitul „Sfântul Ștefan”. În sfârșit, spre miazăzi, în satul de lângă mănăstire, a fost ridicată o biserică pentru săteni, cu hramul „Sfinții Arhangheli”.

Vremuri și vremuri

De-a lungul timpului, complexul a beneficiat de lucrări de extindere între anii 1734-1735, în timpul starețului Dionisie Bălăcescu. Istoria mănăstirii cuprinde însă și evenimente tulburi: războiul austro-turc (1716-1718), cutremurul din 1738 și războiul ruso-turc (1787-1789). Ulterior, marele ban Grigore Brâncoveanu, strănepotul domnitorului, a întreprins reparațiile necesare, iar în 1827 a fost înlocuit acoperișul mănăstirii, modificările fiind continuate de către starețul Hrisant între 1829 și 1854.

Mănăstirea Hurezi a fost chinovie de monahi până la secularizarea averilor mănăstirești de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1863. Din anul 1872, în mănăstire a fost așezată o obște de maici aduse de la mănăstirile Sărăcinești, Mamu și Surpatele.

Ansamblul clădirilor

Mănăstirea Hurezi are două incinte. În cea dintâi, exterioară, delimitată de ziduri puternice de cărămidă, se află prima poartă de incintă. A doua incintă are formă dreptunghiulară, fiind închisă pe trei laturi cu clădiri ce prezintă galerii cu arcade în semicerc, susținute de stâlpi de piatră. Latura de răsărit se încheie cu un zid înalt.

Intrarea principală în incinta centrală se face pe sub bolta turnului clopotniței, printr-o poartă mare de lemn ferecată cu fier, păstrată în formă originală. Turnul adăpostește patru clopote istorice. Tot în latura de miazăzi, la etaj, se află fostele Case Domnești, unde astăzi este expusă colecția de obiecte bisericești și icoane a mănăstirii.

Între podoabele arhitecturale se remarcă foișorul egumenului Dionisie Bălăcescu, ridicat între anii 1725-1753, operă a pietrarului Iosif. Paraclisul, situat la mijlocul laturii de apus, ridicat la 1697, este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale epocii, având o pictură în frescă realizată de meșterii Preda și Marin. Sub paraclis se află trapeza boltită, pictată între anii 1705-1706.

Biserica centrală

Construită între 1690 și 1693 pe un plan trilobat, biserica cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” dezvoltă modelul bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, adăugând pridvorul tipic stilului brâncovenesc, cu zece coloane de piatră împodobite cu ornamente renascentiste.

Biserica adăpostește un valoros ansamblu de pictură murală (1692-1694), executat de meșterii Constantinos și Ioan, alături de românii Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim. Catapeteasma monumentală din lemn de tei sculptat și poleit, precum și candelele de argint, sunt donații ale Doamnei Maria Brâncoveanu.

Bolnița și schiturile

Biserica bolniței, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost ctitorită între 1696-1699 de Doamna Maria Brâncoveanu. Este un exemplu pur de stil brâncovenesc, remarcându-se prin pictura realizată de Preda, Nicolae și Efrem.

Schitul Sfinților Apostoli, ctitorit de marele stareț Ioan Arhimandritul în 1698 și zugrăvit de Iosif și Ioan în 1700, se află la nord de Mănăstirea Hurezi.

Schitul Sfântul Ștefan: construit în 1703 de către Sfântul Mucenic Ștefan Brâncoveanu (fiul cel mare). Se păstrează biserica originală cu fresca meșterilor Ianache, Istrate și Hranite. Din păcate, clopotnița, zidul împrejmuitor și clădirile monahale nu au supraviețuit timpului.

Tezaurul de la Hurezi

Din bogata zestre a bibliotecii adunată acolo de ctitor și de cărturarii viețuitori, învățatul Gr. A. Tocilescu a găsit, în 1885, 38 de manuscrise și 393 de cărți tipărite, în diferite limbi. Tot aici s-au păstrat vestitele calendare ale Sfântului Brâncoveanu din anii 1693, 1695, 1701, și 1703, precum și un frumos pomelnic.

Mănăstirea Hurezi deține o colecție bogată de icoane pe lemn, alături de o serie de obiecte de cult. O parte din aceste obiecte de patrimoniu sunt adăpostite în Casa Domnească, care funcționează ca muzeu.

Mănăstirea astăzi

În anul 1993 Mănăstirea Hurezi a fost inclusă în lista patrimoniului mondial UNESCO alături de mănăstirile din nordul Moldovei. La 12 octombrie 2014 pictura bisericii centrale a fost resfințită de către Părinte Patriarh Daniel împreună cu alți 15 ierarhi din țară și diaspora.

Obștea de maici de astăzi împletește cu sârguință rânduiala rugăciunii cu grija pentru conservarea monumentului, care rămâne unul dintre cele mai elocvente ansambluri de arhitectură și artă, marcând trecerea simbolică de la medieval la modern în cultura românească.

Date de contact

📍Adresă:Strada Mânăstirii, sat Romanii de Jos, loc. Horezu, cod 245803, jud. Vâlcea
📞Telefon:(+4) 0250 860 071