Sfântul Vasile cel Mare, în tipicul său de viață chinovială, acorda o mare atenție înfrânării cu dreaptă socoteală. El așează anumite reguli, care interzic postirea peste măsură.

Postirea, după el, se face cu binecuvântarea starețului, iar dacă cineva îndrăznește de la sine să-și intensifice postul, această postire este străină cinstirii lui Dumnezeu. Dorința de a posti mai mult decât cineva vine din îndemnul patimii concurenței, care se naște din slava deșartă.

Înfrânarea constă nu numai din abținerea de la hrană, care nu valorează nimic în sine și care duce la necruțarea trupului, osândită de Apostol (Colos. 2, 23), ci în primul rând în lepădarea voii personale.

(Vlădica Antonie Mărturisitorul, Calea rugăciunii lăuntrice - Manualul isihiei, Editura Egumenița Galați, p.125)