Un frate a întrebat pe avva Matoi, zicând: ce voi face, că limba mea mă supără și când vin în mijlocul oamenilor nu pot să o înfrânez, ci îi osândesc în tot lucrul bun și îi mustru pe dânșii. Deci, ce voi face? Și răspunzând bătrânul, a zis: Dacă nu poți să te stăpânești pe tine, fugi deosebi, căci este slăbiciune. Iar cel ce șade cu frații, nu trebuie să fie cu patru colțuri, ci rotund, încât către toți să se rostogolească. Și a zis bătrânul: nu pentru fapta bună șezi deosebi, ci pentru slăbiciune. Că puțincioși sunt cei ce vin în mijlocul oamenilor.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 157)