Satana meşteşugeşte urzeala înşelăciunii. Fără ca noi să ne dăm seama, vicleanul meşteşugeşte curse. Prin înflăcărarea pentru Hristos, puterea sufletului scapă de curse şi merge la Hristos. Alt lucru este acesta. Mai nobil. A te lupta cu vrăjmaşul tău este o străduinţă cu îmbrânceli şi încordări. În iubirea lui Hristos, însă, nu există îmbrânceli. Aici, puterea sufletului se preschimbă fără osteneală. Nu trebuie să vă împotriviţi cu aceleaşi organe. Fiţi nepăsători! Această nepăsare faţă de vrăjmaşul este un mare meşteşug. Meşteşugul meşteşugurilor. Se lucrează numai prin harul dumnezeiesc. Înfruntarea răului prin harul lui Dumnezeu se face nesângeros şi fără osteneală. Fără îmbrânceli şi încordări.

Ce am spus? N-am spus că diavolul este multmeşteşugăreţ? Meşteşugirile diavolului sunt viclene. Groază! De aceea trebuie să înţesăm şi noi binecinstitoare meşteşugiri de apărare, fără vicleşug, ca să nimicim puterea curselor lui. Nu spune aşa şi Apostolul Pavel către efeseni? Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri. Pentru aceasta, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare (Efeseni 6, 12-13).

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003,  p. 249)