Mândria şi încrederea prea mare în sine (înfumurarea) te tulbură uneori foarte mult. Fereşte-te de aceste patimi rele.

Din exemplul Sfântului împărat David se vede că mândria şi înfumurarea sunt mai rele decât desfrânarea şi omorul. Ultimele l-au adus pe prooroc la smerenie şi pocăinţă, primele l-au dus la cădere, precum spune el într-unul dintre psalmi: „În veac, nu mă voi clătina în veac”. După cădere însă spune cu totul altceva: „Vierme sunt, iar nu om, ruşine oamenilor...”.

Uneori te atacă gândurile mândriei şi înfumurării; ... descriindu-ţi starea ta, spui că te asemeni unei clădiri distruse, fară geamuri şi fară uşi, ş.a.m.d. Aceasta să-ţi aminteşti atunci când vor veni gândurile mândriei, şi ţie însăţi să-ţi spui: furată, distrusă, cu ce să mă mândresc?

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creștină, Editura Platytera, p. 134)