El „a pătimit şi S-a îngropat”, spun Sfinţii Părinţi de la Niceea. Veţi întreba de ce au crezut ei necesar să adauge aceste cuvinte când deja s-a spus că El „S-a răstignit”? Când cineva este răstignit şi pironit pe cruce, cine se mai poate îndoi de pătimirea Sa? Şi când cineva îşi dă ultima suflare pe cruce nu e ceva firesc şi obişnuit totodată să fie îngropat? Un om cu judecată nu s-ar îndoi. Pentru un om raţional acest lucru e pe cât de normal, pe atât de clar. Dar oamenii iraţionali sunt roşi de îndoială. Ei cred că se măresc pe ei înşişi umilindu-L pe Hristos. Ei cred că, judecându-şi Judecătorul, vor scăpa de judecată. 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, Traducere din limba engleză: Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, pp. 25-26)