Drept era Daniil şi leii i-au recunoscut stăpânirea. Vedeau că nu a gustat păcatul şi l-au lăsat lipsit de pedeapsă. Dimpotrivă, a păcătuit profetul mincinos şi l-a aflat pe el leul pe cale şi l-a omorât. S-a murdărit prin minciună şi leul nu l-a recunoscut. Dacă l-ar fi văzut profet ca pe Daniel, l-ar fi respectat, dar l-a aflat profet mincinos şi l-a atacat. Stăpânul a minţit şi robul i-a tăgăduit stăpânirea. Şi ce să spun despre relele casnice, când însuşi trupul nostru care este mai apropiat nouă şi mai iubit, şi el, când păcătuim, ne războieşte pe noi şi ne copleşeşte şi ni se împotriveşte prin arşiţe, prin boli şi prin dureri şi trupul rob biciuieşte sufletul stăpân care a păcătuit, nu fiindcă voieşte aceasta, ci fiindcă i se porunceşte să facă aceasta. Şi martor este Hristos care porunceşte paraliticului zicând: „Vezi te-ai făcut sănătos, de-acum să nu mai păcătuieşti ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău".

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 21)