Text și context

Amplul și densul text al Evangheliei din duminica Floriilor vine să-l prezinte pe Hristos oferind o rară mărturie cu privire la slujirea sa împărătească. În evidențierea acestei calități au fost folosite o serie de episoade cu valențe ilustrative.

Lazăr, femeia și mirul

Punctul de debut al pelerinajului înspre cetatea capitală îl reprezintă Betania. Lazăr, cel înviat, prietenul drag, e cel pe care Domnul vrea să-L mai vadă o dată înainte de supliciu. Și arhiereii au gânduri cu el, doar că în antiteză cu cele ale Sale.

Aici se va petrece un episod interesant. Maria, sora celui chemat înapoi de dincolo de fruntariile acestei lumi, îi va face o surpzivă. Va unge cu mir de nard curat, de mare preț, picioarele Mântuitorului. În semn de respect, dar și de pocăință. Episodul are totodată și valențe profetice. Iisus ține să le evidențieze în contextul revoltei lui Iuda, care, văzând cele întâmplate, exclamă: „Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?” Îi arată acestuia că motivația acest tandru rezidă în apropierea înmormântării Lui. Căci, Fiul Întrupat știe că evenimentele se vor precipita și nu va avea parte de îmbălsămare. Narațiunea trece apoi la un alt cadru, evidențiind prezența numeroasă a oamenilor veniți să-L vadă atât pe cel în cauză, cât și pe gazda, întoarsă din morți. 

Intrarea în Ierusalim

Popasul din Betania e continuat de drumul înspre Ierusalim. Hristos intră aici așezat pe mânzul asinei. Aduce și prin aceasta o mărturie cu privire la demnitatea sa imperială. Căci caii erau la acea vreme rezervați clasei ecvestre, inferioare în raport cu ceea ce reprezenta El. E primit ca atare. Oamenii aștern în calea lui haine, Îl întâmpină purtând în mâini stâlpări de măslin și strigă: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” Momentul vine să împlinească mai multe profeții. Ilustrează totodată concepția socială cu privire la El. Căci da, poporul îl vede ca pe un Împărat. Unul lumesc, al cărui țel ar fi fost cel mult eliberarea de sub stăpânirea romană. Or, Dânsul privește înspre orizonturi mult mai îndepărtate. Scrutează zări infinit mai înalte. De aceea, va rămâne neînțeles. În adâncul sufletului Său, Hristos știe de asemenea că, într-o proporție covârșitoare, cei care îi aduc azi osanale, îl numesc Împărat, ori îl consideră Fiul lui David, vor striga, din străfundul acelorași plămâni entuziaști: „Răstignește-L!”. Nu se tulbură și nu e dezamăgit. Poate doar puțin....

În loc de concluzii

Episodul de astăzi vine să spună multe cititorului contemporan. Ni-L prezintă pe Domnul reliefându-și calitățile imperiale și divine. Vine să ofere o perspectivă complexă și cu privire la percepțiile existente cu privire la Dânsul. Ne invită, de asemenea ca, privind înspre cele descrise, să alegem unde ne plasăm. Să învățăm din cele prezentate. Ce anume? Cum să facem să nu devenim ca cei care, după ce, cu câteva zile îl numeau împărat și-i dedicau osanale, să ajungem să cerem răstignirea Lui. Îndrăzniți!