Nikephoros Theotokis (filozof grec, teolog și arhiepiscop al sfârșitului de veac XVIII), în lucrarea sa despre Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul scrie : Numele de Ioannis (Ιωάννης sau Ioan), trimis de sus de către Duhul Sfânt, i-a fost dat de Sfântul Arhanghel Gavril lui Zaharia, zicând: „și-l vei numi Ioan”.

Theotokis interpretează acest nume luând fiecare dintre cele șapte litere în parte: Ι.Ω.Α.Ν.Ν.Η.Σ sau I.O.A.N.N.I.S, pentru a împlini profeția prorociței Ana care, în prima carte a Regilor, zice Cea stearpă va naşte de şapte ori, fiecare prunc fiind reprezentat de câte o literă ce alcătuiește numele de Ioannis. De asemenea, în Sfânta Scriptură numărul 7 este întâlnit de mai multe ori și este considerat a fi un număr sacru.

Iată interpretarea numelui Ioannis (Ioan), pornind de la cele șapte litere ale alfabetului grecesc, potrivit lui Nikephoros Theotokis:

I = Ιεραρχίες sau Ierarhii

Potrivit Sfântului Dionisie Areopagitul, care a scris Despre ierarhia cerească, există trei Ιεραρχίες (Ierarhii, Sfere și Triade) de îngeri, fiecare Ierarhie conținând trei Cete sau Coruri.

Acestea sunt după cum urmează:

Prima Ierarhie

1. Serafimi

2. Heruvimi

3. Tronuri

A doua Ierarhie

1. Stăpânii

2. Domnii

3. Puteri

A treia ierarhie

1. Începătorii

2. Arhangheli

3. Îngeri

Există, de asemenea, și o a zecea ceată care, potrivit Tradiției, a căzut sub ispită și s-a transformat în diavoli. Această ceată a fost înlocuită pe pământ de către monahi, lucru care explică de ce atunci când un călugăr este tuns în monahism primește chipul îngeresc, prin virtutea monahilor de a trăi ca îngeri pământești - prin fecioria lor, credința absolută în Dumnezeu și rugăciunea necontenită. Astfel, monahii sunt a zecea ceată de îngeri și au primit un exemplu de viață de la însuși Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan este întâistătătorul și conducătorul Cetei monahilor, iar ziua nașterii sale marchează începutul monahismului. Theotokis menționează, de asemenea, că potrivit numerelor grecești, Litera I reprezintă valoarea numărului zece, număr ce simbolizează pe Preacinstitul Înaintemergător.

Ω = Imaginea prevestitoare a celor două naturi din Hristos

Potrivit lui Theookis, Ω (Omega = ultima literă a  alfabetului grecesc) este un simbol care prefigurează prima venire a lui Hristos, așa cum litera I îl prefigura pe Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului. Potrivit teologilor, litera Ω își are originea în alăturarea a două litere de o împreună, pentru a forma una singură, așadar oo a devenit Ω (doi o micron au devenit un O mega). Literele oo împreună prefigurează cele două naturi ale lui Hristos, atât cea divină, cât și cea umană, precum și prefigurarea veșniciei Sale prin forma fără de sfârșit a literei. Semnificația esențială este că Dumnezeu - omul, Iisus Hristos, nu are nici început, nici sfârșit. Întrucât oo împreună au devenit ultima literă a alfabetului grecesc Ω, ne amintim, de asemenea, de titlul pe care Hristos și L-a atribuit în Apocalipsa lui Ioan 1,8: Eu sunt Alfa şi Omega.

ΑΝΝ = Ανάσταση Νεκρών sau Învierea din Morți

Urmând imaginea prefiguratoare a nașterii Sfântului Ioan Botezătorul prin litera I și imaginea întrupării lui Hristos prin Ω, următoarele trei litere din numele Ioannis merg împreună cu imaginea celei de-a Doua veniri a lui Hristos. Literele AN  împreună sunt primele două litere ale cuvântului Ανάσταση (Înviere), iar următoarea literă, N, este prima literă a cuvântului Νεκρών (Moarte), care mărturisește declarația Simbolului de credință în învierea morților, de la sfârșitul veacului.

H = Veacul al VIII-lea

Conform sistemului numeral grecesc, litera H este litera ce reprezintă numărul opt, iar numărul opt, în Tradiția Ortodoxă, prefigurează veacul al VIII-lea, veacul post-apocaliptic ce va veni după veacul prezent. Și, la fel cum prin literele ANN am mărturisit credința noastră în învierea morților, așa continuăm și acum să mărturisim ceea ce ne învață crezul și în viața veacului ce va să vină.

Σ = Dubla perfecțiune

În sistemul numeric grecesc, litera Σ este estimată la valoarea de 200. Numărul de 200 este obținut prin adunarea a două de 100. Numărul 100 în Sfânta Scriptură este numărul perfecțiunii. Când adunăm 100 cu 100, însă, obținem ceva dincolo de perfecțiune. Acest număr întruchipează, așadar, mai mult decât perfecțiunea și viața veșnică ce va să vină.