Recent, el și-a oferit colecția de artă sacră Patriarhiei Române, spre expunere pentru o perioadă nedeterminată în cadrul unui muzeu inaugurat la Palatul Patriarhiei. Colecționarul a povestit pentru Basilica.ro cum îl ajută credința și cum a ajuns membru al Bisericii Ortodoxe Române. „Nu tu găsești icoana. Icoana te găsește pe tine”, amintește la el.

Tot la fel, fiecare convertire este, de fapt, răspuns la chemarea lui Dumnezeu, Cel Care ne găsește Primul – uneori chiar înainte să-L căutăm.

„În România m-am simțit acasă”

Basilica.ro: Unde v-ați născut și cum ați ajuns să trăiți în România și să vă atașați de țara noastră?

La origine, familia mea este germană. M-am născut într-un spital militar din Germania, la 24 august 1941. Am trăit în Australia timp de 30 de ani, am devenit și cetățean australian, așa că astăzi am un pașaport australian. De asemenea, am petrecut timp în multe alte locuri, unde am mers cu afaceri.

Am ajuns în România în 6 ianuarie 1990, cu speranța de a convinge noile autorități să continue o afacere comercială încheiată de fostul regim cu firma pe care o reprezentam.

Când am ajuns aici, nu știu cum, dar m-am simțit ca acasă. Poate că are legătură cu faptul că mama a trăit în România, la Vatra Dornei, în Bucovina. Sora mea s-a născut aici, deci am niște rădăcini în România.

Mama a avut o proprietate mare în Vatra Dornei, dar a decis să nu o revendice după căderea comunismului. A spus că aparținea României.

Basilica.ro: Cum v-ați cunoscut soția, care este româncă?

Mi-am întâlnit soția prin intermediul unui prieten, care mi-a spus: „Vreau să-ți fac cunoștință cu o doamnă care este foarte spirituală”. Ne-am întâlnit în cartierul Dorobanți din București și am stat de vorbă. Ne-am simțit imediat foarte legați unul de celălalt. Soția este cu 30 de ani mai tânără decât mine, dar spune că a fost imediat atrasă de mine.

Avem o căsnicie incredibil de fericită de atâția ani! Soția are foarte multă grijă de mine.

Icoana ca experiență spirituală

Basilica.ro: Cum ați făcut cunoștință cu Ortodoxia și ce anume v-a determinat apoi să deveniți un colecționar pasionat de artă bisericească și, de curând, și membru al Bisericii Ortodoxe?

În primele luni petrecute în România, am fost fascinat de biserici. Există o astfel de atmosferă în bisericile ortodoxe, cu toate picturile de pe pereți, cu sfinții și toate celelalte. Nu poți compara acest lucru cu nicio altă religie. Eu m-am născut catolic. Bisericile catolice sunt foarte reci, este foarte greu de descris. Totul este atât de simplu, nu există romantism, nimic.

Nu te inspiră. Poate că tu crezi în religia ta, dar nu îți dă același sentiment cum se întâmplă în bisericile ortodoxe. Așa că nu a fost o coincidență faptul că a trebuit să vizitez un restaurator român de icoane ortodoxe și, când am intrat în acea cameră, am văzut acele două icoane: Sfântul Nicolae și Maica Domnului.

Pentru mine a fost o experiență atât de spirituală! Dar nu erau de vânzare. Nu știu de ce, eram hotărât să le am, așa că m-am întors la fiecare câteva zile timp de câteva luni. I-am enervat! În cele din urmă, doamna care le deținea a spus: „Dă-i-le nebunului de australian, e prea hotărât!” Asta se întâmpla în 1994.

Așa am devenit un colecționar de artă ortodoxă românească – numai românească. Tot ce vedeți aici este românesc. În ultima cameră, am o colecție de statui catolice din lemn. Mi-au plăcut și ele, așa că le-am adus la expoziție.

Basilica.ro: Cum ați reușit să găsiți toate aceste obiecte?

Este o vorbă românească: „Nu tu găsești icoana. Icoana te găsește pe tine”.

După botez înțelege mult mai bine Ortodoxia

Basilica.ro: Când ați devenit ortodox și ce amintiri aveți de la momentul botezului?

Acum doi ani, în octombrie, am vrut să devin creștin ortodox. Am vorbit cu preotul meu și mi-a spus că este posibil. Am avut o lungă pregătire.

Momentul botezului este foarte greu de descris. Am fost foarte emoționat când am ieșit din cristelniță.

Am simțit că devenisem cu adevărat mai spiritual și mi-am dat seama brusc că visul meu devenise realitate. Întotdeauna mi-am dorit să fiu ortodox și, când s-a întâmplat acest lucru, la o biserică din București, evenimentul a fost cu adevărat grandios pentru mine.

Nu știu cum să vă descriu ce am simțit: te simți mai ușor, te simți diferit. Simți că s-a întâmplat ceva în tine și îți dai seama de aceasta. A fost un moment extraordinar în viața mea. Iar acum înțeleg mult mai bine Ortodoxia.

De asemenea, am acum mulți prieteni extraordinari, cum ar fi Răzvan Clipici, care este un om minunat. Mă sprijină și știe foarte multe despre icoane, despre vechimea și istoria lor. Și-a făcut atât de mult timp pentru a ne ajuta, iar cunoștințele lui sunt uimitoare!

„E ca și cum soarele strălucește în tine”

Basilica.ro: La ce sfânt sau sfântă aveți o evlavie specială?

La Sfânta Parascheva. Am fost de multe ori la Iași și într-una din aceste vizite am avut un sentiment aparte lângă moaștele ei, mi-e greu să-l descriu. E ca și cum soarele strălucește în tine și te simți cu adevărat conectat cu dânsa.

Dar asta nu se întâmplă de fiecare dată. Mie mi s-a întâmplat o dată. Acum, pentru că nu pot călători cu avionul din cauza tensiunii arteriale, nu o mai pot vizita, dar îmi lipsește foarte mult. Cu toate acestea, simt tot ajutorul ei. Este sfânta mea preferată. Sunt mai multe icoane cu ea în această colecție. A făcut adevărate minuni pentru sănătatea mea mentală.

Basilica.ro: Într-adevăr, aveți o sănătate trupească destul de fragilă în prezent, ceea ce v-ar putea afecta și în plan psihologic. Cum vă ajută credința să depășiți momentele dificile?

Am fost operat de șase ori, mai am doar un singur rinichi, am tensiunea arterială foarte mare, sunt hrănit printr-un tub care ajunge direct în stomac și port un cateter urinar. Cu toate acestea, sunt o persoană fericită, nu mă simt deloc deprimat.

Așadar, secretul unei bune sănătăți mentale este să crezi și să fii cu adevărat sincer, să fii o persoană bună, să nu faci lucruri rele nimănui și îți va merge totul bine!

Basilica.ro: Aveți un mesaj pentru vizitatorii expoziției de la Palatul Patriarhiei și pentru români în general?

Încercați să vă păstrați istoria, nu vă lăsați patrimoniul să se deterioreze și aveți grijă de el! Este cel mai relevant lucru pe care îl aveți.