Când omul se pocăieşte de păcat şi se întoarce către Dumnezeu, imediat iubirea dumnezeiască îşi întinde braţele şi-l îmbrăţişează pe fiul risipitor, pe omul păcătos întors, şi toate rănile, toate mizeriile pe care le are se şterg şi devine curat. Omul, căindu-se sincer, ajunge într-o mare măsură la pocăinţa adevărată, şi se mântuieşte. Ceea ce doreşte Dumnezeu de la noi este să ne înţelegem vina, să avem cunoştinţă de sine, să ne cerem iertare şi să-L iubim cu adevărat. Această iubire o cere Dumnezeu de la om, îndemnându-ne să nu-l iubim pe diavol, şi prin diavol să mergem în iad.

(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovniceşti, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2012, pp. 84-85)