Cu cât omul este mai aproape de Dumnezeu, cu atât vede pe Dumnezeu mai mare și pe sine mai mic; cu cât însă omul este mai departe de Dumnezeu, cu atât se vede pe sine mai mare și pe Dumnezeu mai mic. Depărtarea la care se ține omul față de Dumnezeu îl face uneori să nu vadă omul și să vadă numai pe Dumnezeu, iar alteori să nu vadă pe Dumnezeu și să vadă numai omul. A spune că este Dumnezeu nu dovedește nimic despre Dumnezeu, ci arată numai mărimea depărtării de Acesta a celui ce spune că nu este Dumnezeu. Când cel ce spune că nu este Dumnezeu se întoarce la credința în Dumnezeu, dovedește prin aceasta doar că depărtarea dintre el și Dumnezeu s-a micșorat.

Ca un om să poată ajunge să cunoască piramidele Egiptului este nevoit fie să creadă acelora care au fost în nemijlocita apropiere a piramidelor, fie să meargă el însuși în nemijlocita apropiere a lor. O a treia cale nu este cu putință. Tot așa și fiecare om poate să ajungă la cunoașterea lui Dumnezeu fie crezând acelora care au stat și stau în nemijlocita apropiere a lui Dumnezeu, fie să se silească să ajungă el însuși în nemijlocita Lui apropiere.

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine ș rău, Editura Sofia, București, 2001, pp. 106-107)