Doamne ajută!

Amalia, îți voi răspunde folosind cele scrise în Învățătura de Credință Ortodoxă (Catehism), pentru că sintetizează foarte bine argumentele principale. Așadar, iată ce poți citi în această carte (pe care ți-o recomand, pentru că ea nu ar trebui să lipsească din biblioteca nici unui creștin ortodox):

Care e ziua de odihnă și sărbătoarea săptămânală a creștinilor?

Este Duminica sau „Ziua Domnului” (dies Dominica), închinată îndeosebi amintirii și slăvirii Învierii Domnului1.

Pentru ce serbăm Duminica?

Serbăm Duminica pentru următoarele motive:

1. Este ziua cea dintâi a creației;

2. Este ziua în care a Înviat Domnul („prima a sâmbetelor”, adică „ziua intâi a săptămânii”; Matei 28, 1-7 și Marcu 16, 2);

3. Este ziua în care S-a pogorât Sfântul Duh peste Sfinții Apostoli (Fapte 2, 1 ș.u.).

4. Este ziua în care s-a oficiat încă de la început, în Biserica creștină, „frângerea pâinii”, adică Sfânta Liturghie.

Cu un cuvânt, Duminica este ziua de bucurie în care prăznuim zidirea omului de către Dumnezeu-Tatăl, răscumpărarea lui, prin Dumnezeu-Fiul și sfințirea lui prin Dumnezeu-Sfântul Duh.2

Creștinii au serbat dintru început Duminica?

Da. Pentru motivele de mai sus, Sfinții Apostoli și primii creștini numeau această zi „Ziua Domnului” și o serbau prin adunări de rugăciune și slujbă, unite cu săvârșirea Sfintei Euharistii, precum și cu felurite fapte de milostenie. Mărturie despre aceasta ne stau cele ce găsim scrise chiar în Sfânta Scriptură (vezi Fapte 20, 7; I Cor. 16, 2; Apoc. 1, 10). De asemenea, așa făceau și bărbații apostolici, adică ucenicii Sfinților Apostoli. Unul dintre aceștia, anume Sfântul Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei (†107), scrie în scrisoarea trimisă de el creștinilor din Magnesia (cap. 9): „Așadar, cei care au trăit în rânduielile cele vechi și au venit la nădejdea cea nouă să nu mai țină sâmbăta, ci Duminica, în care și viața noastră a răsărit, prin El și prin moartea Lui”3. Iar Sfântul Iustin Martirul, (†155) scria pe la mijlocul veacului al doilea după Hristos: „În ziua soarelui (Duminica), noi ne adunăm cu toții laolaltă, deoarece aceasta este prima zi în care Dumnezeu, schimbând întunericul și materia, a creat lumea, iar Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, în aceeași zi a înviat din morți”4.

Asemenea mărturii mai găsim și în Așezămintele Sfinților Apostoli (cartea II, cap. 59), în canoane5, precum și la mulți dintre Sfinții Părinți și scriitori bisericești din veacurile II-IV, ca de pildă: Tertulian6, Sfântul Irineu7, Origen8, Sfântul Ambrozie9, Sfântul Ioan Gură de Aur ș.a.

De aceea, odată cu recunoașterea creștinismului de către împăratul Constantin cel Mare (†313), Duminica a fost recunoscută și consfințită de către stat ca zi de odihnă, chiar pentru necreștini, rămânând astfel până astăzi, la toate popoarele creștine, zi săptămânală de repaos sau odihnă.

1Mărturisirea Ortodoxă, partea III, răsp. la întreb. 60: „Noi, creștinii, însă în locul sâmbetei ținem ziua Duminicii, pentru această pricină: fiindcă în ziua de Duminică, odată cu Învierea lui Iisus Hristos, Domnul nostru, s-a făcut înnoirea a toată lumea și slobozirea neamului omenesc din robia diavolului”.

2 Leon cel Mare, Epist. Decret. 81, cap. 1.

3 Sf. Ignatie Teoforul, Epistola către Magnezieni, în Scrierile Părinților Apostolici, trad. cit., p. 168.

4 Sf. Justin Martirul, Apologia I, cap. 67, trad. cit., p. 71.

5 Vezi de ex. can. 29 Laodiceea.

6 Tertulian, Apologeticum, cap. 16, trad. David Popescu, vol. cit., p. 63; De corona militis, cap. 4.

7 Sf. Irineu de Lugdunum, Epistola către Victor, Episcopul Romei (la Eusebiu al Cezareei, Istoria bisericească, V, 24.

8 Origen, Tâlcuirea la cartea Ieșire, cap. 15.

9 Sf. Ambrozie de Mediolanum, Sermo 61.”

Dumnezeu să te binecuvânteze!

pr. Andrei