Am o relație cu un băiat de aproape un an, dar el nu se gândește la căsătorie. De câte ori încerc să discut cu el acest subiect, doar se enervează și practic mereu ajungem la ceartă. Îmi doresc nespus de mult să mă căsătoresc, să am copii și mă necăjește mult gândul că el nu își dorește același lucru. Deși îmi spune că vreodată poate o să își dorească.
Mă rog Domnului în fiecare zi să ne îndrume pe calea cea dreaptă, merg la biserică aproape în toată ziua, dar nimic nu se schimbă. Ar putea fi aceasta voia lui Dumnezeu – și anume, să nu fim împreună? Timpul trece și mă tem că anii petrecuți lângă omul nepotrivit mă vor face să îmi pierd orice speranță în a avea o familie.
Cristina,
Orice relaţie de prietenie trebuie să aibă ca scop căsătoria. Gândul tău este bun şi firesc, însă prietenul tău nu gândeşte în aceeaşi direcţie. Frica de responsabilitate sau poate alte cauze îl fac să nu-şi dorească căsătoria. Cu cât trece mai mult timp cu atât este mai rău pentru tine, dar şi pentru el, mai ales dacă este o relaţie care implică păcate trupeşti. Să mai ai răbdare cu el, mai aşteaptă o vreme, dar dacă nu se schimbă nimic în atitudinea lui, după ce ai făcut rugăciuni pentru căsătorie, atunci te poţi gândi să mergi pe drumul tău şi să-l laşi – pentru că nu îţi este de folos. Grijă mare să nu păcătuiţi – doar nunta o binecuvântează Dumnezeu, ce este în afara nunţii este desfrânare. Prietenia este pentru ca cei doi să se cunoască, să se iubească, să cumpănească şi să aleagă.
Domnul să te lumineze!
Adaugă comentariul tău