Relațiile dintre părinți și copii

Foto: Bogdan Zamfirescu

Ce as mai putea sa fac? Fiica mea este plecata in Canada impreuna cu sotul ei, din anul 1995. In primii 2-3 ani comunicarea cu ei a fost foarte buna. Au venit in tara dupa sapte ani cu dor de noi si neam. In urma cu patru ani i-am vizitat la invitatia lor si nu i-am mai recunoscut. Comportamentul fiicei noastre a fost destul de ciudat. Este bolnava sufleteste, nu accepta sa fie ajutata psilologic, nu vrea sa stie de Dumnezeu. Cu multa cumintenie si eleganta i-am amintit de copilarie, de rugaciune, de Maica Sfanta, de ajutorul primit de la Dumnezeu in momentele dificile ale vietii noastre. Refuza categoric sa fie ajutata in orice fel si isi stinge focul cu tigara si alcoolul. Nu stiu cat este de dependenta de aceste vicii, pentru ca este in slujba, in invatamantul public si se ocupa de copii de varste diferite. I-am scris si cu delicatete am rugat-o sa ma ierte daca i-am gresit si raspunsul ei a venit ca un torent reprosandu-ne fapte inexistente in relatia noastra, a parintilor cu ea, de-a lungul vietii si in plus ne-a interzis categoric sa o mai cautam. Au trecut aproape patru ani de cand nu ne mai raspunde la telefon si nici la scrisori. O vedem pe facebook si pe youtube in poze de la activitatile scolare, inchideri de an scolar, etc., dar nu avem acces la comunicare. Suntem refuzati! Mentionez ca suntem crestini ortodocsi, practicanti cum se spune. Batranetea si singuratatea ne apasa si numai Bunul Dumnezeu cu Preacurata Maica a Sa si cu Sfintii toti la care ne rugam, ne ajuta sa ne pastram echilibrul sufletesc. Va multumesc pentru rabdare! Doamne ajuta! Georgeta

21 Iulie 2015

Soră Georgeta,

Cu adevărat este apăsătoare suferința pe care o aveți. Însă, Vă îndemn să nu pregetați a vă ruga pentru fiica dumneavoastră. Rătăcirea în care se află, probabil,  a făcut-o să vă jicnească și să vă interzică a o căuta. Dragostea părinților pentru copii lor, însă, poate învinge și ierta totul.

Îmi amintesc de viața unui mare părinte al Bisericii, Fericitul Augustin. Mama lui, Sfânta Monica, s-a rugat și a postit ani în șir pentru întoarcerea fiului la credință. Ajunsă într-un moment de disperare s-a adresat unui episcop, Sfântul Ambrozie al Milanului. El i-a dat un sfat  rămas celebru în istorie: „nu te teme, Monica! Nu poate să piară fiul atâtor lacrimi”. Aceste cuvinte pline de  înțelepciune și necurmată nădejde vi le așez și eu la suflet. Să nu conteniți a Vă ruga pentru fiica dumneavoastră cu speranța că Dumnezeu o va izbăvi de întunericul în care se află. Și oricât de singură credeți că sunteți, să fiți convinsă că Maica Domnului Vă este aproape.

Cu doriri de tot binele,

Pr. Mihail

Georgeta a răspuns:
21 Iulie 2015

Va multumesc pentru raspuns, Sfintite Parinte Mihail ! Este o mangaiere a sufletului si nadajduim in purtarea de grija a Domnului Dumnezeului nostru, a Maicii Domnului si a Sfintilor pe care-i chemam in ajutor.Cu respect si consideratie sarutam dreapta.Georgeta.Doamne ajuta !

RADU GH. a răspuns:
22 Iulie 2015

Din pacate, marea majoritate a celor ce pleaca in Occident, pierd legatura cu credinta. Mai mult, devin reci in relatia cu familia din tara, si cazuri sunt cu miile aratate la TV. Femei care-si parasesc copiii minori, barbati care-si parasesc familiile. Cate unii se multumesc sa trimita , lunar, in tara, un ban castigat acolo.Altii nu trimit nimic. In Occident nu mai exista credinta, si asta distruge sufletele. Ar fi multe de spus, dar unul singur primeaza : rugaciunea pentru ei, poate s-ar milostivi Domnul Hristos si Maica Sa Preacurata.

Teodora a răspuns:
9 Decembrie 2015

Draga RADU GH. probabil ca ai dreptate in ceea ce ai afirmat mai sus dar nu trebuie generalizat.Eu am 10 ani de cand am plecat din Romania,sunt ortodoxa si pot spune ca aici(in strainatate) am descoperit adevarata credinta,aici m-am apropiat mai mult de DUMNEZEU.Chiar si in strainatate sunt biserici ortodoxe si preoti foarte buni. Doamna Georgeta rugati-va neincetat iar ajutorul Lui Dumnezeu va veni cand nici nu va asteptati.Doamne ajuta.

C-tin a răspuns:
3 Ianuarie 2016

Să fiți bucuroasă Teodora și să-i mulțumiți lui Dumnezeu că vă aflați printre cei care s-au întors la credință printre străini. Pentru că sunteți printre cei puțini raportat la numărul mare de români aflați in pribegie. Deci, și dl Radu are dreptate din păcate! Am trăit și eu în occident într-o comunitate modestă ca nr și pot afirma că la slujbele de peste an eram prezenți aceiași 20-30 enoriași. Și doar la Paști și la Crăciun eram cu sutele... Dar câte alte sute și mii erau care nu venau nici măcar la Paști și la Crăciun... și care oficial, după statisticele consulare, erau stabiliți în acea țară.

Adaugă comentariul tău

Citește alte articole despre: familie, părinți, copii, relații, educație

De la același autor

Ultimele din categorie

Bloc Social Icons