Trebuie aşadar să găsim o rugăciune care să nu fie spontană, dar care să fie totuşi întemeiată, cu adevărat, în credinţa noastră. Putem alege dintre numeroasele rugăciuni existente. Un adevărat arsenal de rugăciuni, născute din luptele credinţei, sunt opera Duhului Sfânt şi ni se oferă: de exemplu, Psalmii. Putem de asemenea să alegem rugăciuni, scurte sau lungi, din tezaurul liturgic al tuturor Bisericilor. Important este să învăţăm şi să ştim un număr destul de mare din ele ca să putem găsi la momentul potrivit, aceea care ne convine, să cunoaştem pe de rost texte semnificative din Psalmi şi din Sfinţii Părinţi. Fiecare dintre noi este sensibil la anumite texte. Însemnaţi-vă pe acelea care au un ecou adânc în voi, care vă ating în chip viu, care vă vorbesc sau exprimă ceva din experienţa dv., despre păcat, despre bucurie, sau despre lupta duhovnicească.

Învăţaţi pe dinafară aceste texte, căci, în ziua în care vă veţi afla aşa de deprimaţi, aşa de disperaţi, încât vă veţi simţi incapabili să faceţi să ţâşnească din inima voastră cea mai neînsemnată rugăciune spontană, veţi vedea că aceste cuvinte vă vor veni pe buze, vi se vor oferi ca un dar al lui Dumnezeu, un dar de sfinţenie venind în ajutorul neputinţei voastre. Atunci veţi avea cu adevărat nevoie de rugăciunile pe care le-aţi învăţat şi care fac acum parte din voi înşivă.

(Antonie Mitropolit de Suroj, Şcoala Rugăciunii, Sfânta Mănăstire Polovragi, 1994, pp. 41-42)