00:01 Suntem la sfârşitul unei întâlniri. Am programat, la sugestia Mănăstirii Sihăstria, o întâlnire despre părintele Paisie, întâlnirea despre părintele Paisie s-a transformat într-o întâlnire - cred - cu părintele Paisie. I-am văzut chipul, i-am ascultat glasul, i-am simţit prezenţa. Socot că toţi cei de faţă, cei care l-au cunoscut şi cei care nu l-au cunoscut, ne-am aşezat din nou în faţa patului său de suferinţă, epitrahilul său s-a aşezat pe creştetul nostru, cu fruntea caldă poate i-am atins genunchiul rece - rece din cauza bătrâneţii şi din cauza suferinţei -, părintele poate ne-a cuprins în mâinile lui creştetul, şi acum plecăm acasă. Cred că am venit încărcaţi de preamultele poveri pe care păcatele noastre, păcatele contextului în care trăim, ispitirile puterilor întunericului ne aşază permanent în adâncimea fiinţei noastre. Vom pleca din nou din oaza de linişte în iarmarocul lumii, dar plecăm mai liniştiţi. Plecăm mai liniştiţi pentru că i-am auzit glasul şi, prin glasul lui, cuvintele lui Hristos au fost rostite: Pacea Mea dau vouă, pacea Mea las vouă - chiar cuvintele cu care Televiziunea TRINITAS a deschis filmul pe care l-am văzut acum câteva zeci de minute. Mulţumim lui Dumnezeu pentru că, în ciuda preamultor noastre păcate, păcate ale lumii şi păcate ale neamului nostru, totuşi a binecuvântat ca pe pământul binecuvântat al Moldovei să răsară, să odrăslească, să crească o floare atât de aleasă. Mulţumim părintelui Paisie, pentru că a ştiut cum să primească darul lui Dumnezeu şi cum această floare să fie bogat înmiresmată şi să răspândească adiere de lumină lină, din care am înţeles că s-au hrănit atât de mult şi atât de des unii de faţă.

03:00 Eu o singură dată l-am văzut pe părinte, în momentul în care nu mă despărţisem prea bine de lume şi nu mă ataşasem încă de viaţa monahală. Eram între două lumi şi cred că cele două-trei minute petrecute în faţa părintelui au limpezit multe din neclarităţile, din îndoielile care dominau atunci inima unuia care nu se despărţise de lume, dar nu-şi găsise încă foarte bine şi precis, clar locul în lumea vieţii monahale. Îi mulţumim, aşadar, părintelui pentru tot ceea ce a făcut de-a lungul vieţii sale şi iată că, bogat fiind de har şi cum harul nu te părăseşte pe tine, ca sfânt, odată ce-ai părăsit această lume, el, Harul lui Dumnezeu lucrează prin amintirea părintelui, prin rugăciunile sale în veşnicie, prin osemintele sale aflate în cimitirul Mănăstirii Sihăstria, prin cuvintele sale aflate în carte şi, acum, prin intermediul acestor filme, filme care cu siguranţă vor hrăni în continuare foarte multe suflete însetate după apa cea vie, înfometate după pâinea cea spre fiinţă.

04:30 Mulţumim Preafericirii Voastre, Preafericite Părinte Patriarh, pentru că aţi zăbovit aceste zile între noi. Multe v-au chemat la Iaşi: cele aproape două decenii petrecute în Moldova, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Maxim Mărturisitorul, dar cred că părintele Paisie, chemarea lui a fost determinantă în ceea ce priveşte venirea Preafericirii Voastre aici. De fapt, acest lucru mi l-aţi mărturisit cu câteva zile înaintea vizitei pe care o efectuaţi în Moldova. Şi m-am bucurat pentru aceasta, pentru că prezenţa Preafericirii Voastre în Moldova, dar, acum, aici a oferit acestei întâlniri un plus de frumuseţe, de cuprindere, o putere în mesajul pe care părintele Paisie îl lansează lumii şi, prin sensibilitatea pe care o aveţi faţă de sfinţenia acestui părinte, părintele Paisie, prin intermediul televiziunii, al radioului, al cărţilor, are posibilitatea să grăiască atât de puternic lumii de astăzi. Mulţumim şi părinţilor arhierei, Înaltpreasfinţitului Vasile şi înaltpreasfinţiilor şi preasfinţiilor aici de faţă.

06:05 Rar se întâmplă, cred, ca un număr considerabil de arhierei să se afle dintr-odată la picioarele unui părinte duhovnicesc. Este un semn de foarte bun augur când Patriarhul ţării, o parte din membrii Sfântului Sinod îşi pleacă genunchii smeriţi în faţa unui om care, după logica acestei lumi, nu este important. Este nebunie şi sminteală chiar, pentru mulţi dintre cei care nu înţeleg puterea lui Dumnezeu, ca mai-marii acestei lumi, în Biserică sau în societate, să se închine la un om care nu a scris, care nu a predicat foarte mult, care nu a avut o viaţă de spectacol. Şi, prin mila lui Dumnezeu, iată cum puterea lui găseşte receptacule binecuvântate prin care să se manifeste.

07:05 Mulţumim părintelui stareţ Victorin şi întregii obşti din Mănăstirea Sihăstria, obşte care a beneficiat şi beneficiază atât de mult de pe urma părintelui Paisie, obşte care însă nu a uitat pe binefăcătorii întru cele ale credinţei şi, foarte adesea, în editura Mănăstirii Sihăstria apare o nouă carte, o nouă lucrare, iată - un nou film, iată - o nouă întâlnire sugerată nu de către colaboratorii mei de la Sfânta Mitropolie, ci de către obştea Mănăstirii Sihăstria. Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate! Mulţumim, Preafericite Părinte Patriarh, pentru această ambianţă de har pe care prezenţa noastră, a tuturor, dar în mod special a Prefericirii Voastre a creat-o aici! Să-L rugăm pe Dumnezeu să dea putere Preafericirii Voastre, să dea putere Mitropolitului de la Iaşi, să dea putere membrilor Sfântului Sinod ca, la timpul potrivit, să hotărască ceea ce este de hotărât în ceea ce-l priveşte pe părintele nostru Paisie Olaru.

(Transcriere: Carmen Crețu)