Cum poate fi definită tinerețea? În multe feluri, în multe chipuri, dar dacă vezi un tânăr liber, entuziast și plin de bucurie, zici că acesta este un om liber. Bine este să te lupți să păstrezi acest triplu diamant: libertate, entuziasm și bucurie, și sunt unii tineri care reușesc să intre în maturitate cu aceste trei valori fără să le piardă. Dar sunt și alții, care le pierd din cauza unor pricini legate poate și de ei, și de context, de părinți, de societate... Și pierd și libertatea pentru că devin dependenți de internet, de desfrânare, de băutură, iar toate aceste sclavii fac ca tânărul să nu mai fie liber. Își pierde și entuziasmul pentru că se plafonează, cade în rutină, în obișnuință, se plictisește, nu mai are foc în inima lui, și pierde și această latură a tinereții, numită entuziasm. Poate pierde și bucuria, pentru că s-au adunat multe în viața lui, în viața celor din jurul său. Puțin câte puțin la început, fără să-și dea seama, o umbră de tristețe pătrunde în inima lui și pierde și acest lucru. În fața unui asemenea tânăr se află două perspective: să se mulțumească cu starea în care se află, fără libertate, fără entuziasm și fără bucurie, sau alta, în care zice „Nu se poate să rămân așa! Știu ce am fost, știu ce aveam în inimă, știu ce gustos era sensul vieții de a fi liber, plin de exuberanță și plin de bucurie. Nu mă împac cu această soartă pentru că știu ce am avut”. Își vine în sine, după cum spune cuvântul Evangheliei despre un tânăr aflat într-o asemenea situație, se luptă și puțin câte puțin își recapătă tot ceea ce a avut, iar uneori devine și mai liber, și mai entuziast, și mai bucuros decât a fost prima dată. Dar acum mai are ceva: le prețuiește pe acestea mult mai mult.

Veți zice, poate, „E greu. Odată ce le-ai pierdut, nu mă mai iartă Dumnezeu. Eu nu mai pot, cei din jur nu mă mai acceptă...” Dar numai cel care cade într-o deznădejde totală nu mai poate să recupereze ceea ce a avut. Se povestește în Pateric despre un tânăr care a fost curat, bun, sfânt, dar viața l-a luat și valul l-a dus în cele mai de jos ale păcatului, ale disperării, ale dependențelor de orice fel. Dar nu era mulțumit de starea în care se afla. Și-l întreabă pe un bătrân: „Părinte, mai este și pentru mine scăpare, să redevin ceea ce am fost?” „Este, omule.” „Și câți ani îmi trebuie să revin la starea la care am fost? Sunt suficienți trei ani?” Și-i spune bătrânul: „E prea mult.” „Dar trei luni părinte, e suficient?” „E prea mult și trei luni.” „Atunci cât?” „Trei zile îți trebuie. Dacă ești cu gândul la Dumnezeu, în trei zile poți să îți recapeți tot ceea ce ai pierdut prin păcat, prin neatenție, prin presiunea celor din jur...” Trei zile, spune avva Pimen în Pateric, sunt suficiente pentru ca omul să-și recapete ceea ce a avut. Dumnezeu să vă ajute să vă mențineți frumusețea tinereții cât mai mult și cât mai adânc! Iar dacă o pierdeți în parte sau în totalitate, să nu vă pierdeți și nădejdea, știind că aveți posibilitatea – că mare este Dumnezeu – să recuperați tot ceea ce ați pierdut, și mai mult decât atât!

(Fragment din cuvântul de învățătură rostit de Înalpreasfințitul Teofan pe 25 august 2021, la cea de-a XII-a ediție a Taberei Nemțișor)

Vă mai recomandăm și: Îndemnuri către tineri ale IPS Teofan: „Voi sunteţi lumina care nu trebuie să se stingă”