Iubește-L pe Dumnezeu fără „interese”
Scopul monahului – şi, în general, al oricărui creştin – nu este dobândirea de daruri de la Dumnezeu, ci numai iubirea Lui, ieşirea din autosuficienţă, comuniunea iubitoare cu El. Acesta era şi scopul Sfântului Porfirie Kafsokalivitul, în vremea când era călugăr și părinte duhovnicesc. Darurile lui Dumnezeu au urmat după aceea.
Cele duhovniceşti nu se dobândesc fără suferinţă. Ar trebui să adaug că, desigur, Bătrânul nu ţintea să dobândească vreun dar. Nicidecum. Dorea să câştige numai iubirea lui Hristos, nimic altceva. Scopul monahului – şi, în general, al oricărui creştin – nu este dobândirea de daruri de la Dumnezeu, ci numai iubirea Lui, ieşirea din autosuficienţă, comuniunea iubitoare cu El. Acesta era şi scopul Bătrânului. Darurile lui Dumnezeu au urmat după aceea.
‒ Ce cuvinte de folos ale Bătrânului vă amintiţi în mod special?
‒ „Să-L iubim pe Hristos cât putem de mult. Cine iubeşte pe Hristos”, spunea Bătrânul nostru, „acela evită păcatul”. Punea mare accent pe iubirea de Dumnezeu. Şi pe bună dreptate. Căci omul, trăind în rugăciune şi virtute, poate scăpa de iad. Există şi oameni care se străduiesc să nu păcătuiască pentru a câştiga răsplata de la Dumnezeu şi a dobândi Raiul. Dar mai sunt şi unii care vieţuiesc în virtute pentru că-L iubesc pe Domnul, Care „ne-a iubit Cel dintâi”, şi nu vor să-L mâhnească. Această iubire creează Raiul înlăuntrul sufletului, fiind ea însăşi începutul Raiului.
(Părintele Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 22-23)
