Iubirea autentică și respectul pentru libertatea celuilalt – esența căsătoriei
Unde există libertate adevărată, există și dragoste adevărată. Și aceasta nu conduce la însușirea celuilalt, nici la nivelare, ci la recunoașterea celuilalt ca persoană distinctă, pe care am ales-o din iubire și ca s-o iubesc.
Ce se întâmplă cu un bărbat și o femeie care formează o familie? Pe ce își pune temelia această relație dintre ei care este căsătoria? Nu poate să o pună pe altceva decât pe iubire și libertate.
De multe ori avem tendința să-l schimbăm pe partenerul de viață. Asta înseamnă că nu-l iubim, pentru că, în mod normal, dacă iubești pe cineva îl iubești pentru ceea ce este. Acum însă de ce vrei să-l schimbi? Pentru ce motiv? Că ești tu mai bun/ă decât el/ea? Acest motiv nu este egoist?
Căsătoria este singurul loc unde unu plus unu fac tot unu. Avem o singură persoană, un singur caracter în cele două persoane. Am spus care este modelul: „Unul în Treime și Trei într-Unul”.
Nu există o mai fermă temelie pentru această legătură decât libertatea și iubirea. Și mai constantă este această legătură când cele două se înrădăcinează în harul lui Dumnezeu și devin Libertatea și Iubirea lui Dumnezeu, virtuți ce se oferă omului. De aceea nunta este o Taină.
Ce înseamnă libertate? Respectarea identității celuilalt. Ai aflat o persoană. Aceasta este altceva față de persoana ta. Cum îi respecți și cum îi prețuiești identitatea? Mai mult, cât consideri ca dar al lui Dumnezeu identitatea celuilalt om cu toate darurile, dar și defectele pe care le are?
Dacă într-adevăr îl iubesc pe celălalt, vreau să rămână diferit, pentru că doar atunci voi putea să-l iubesc. Dacă vreau să mi-l însușesc pe partenerul de viață, dacă vreau să devină ca mine, atunci nu-l iubesc, ci vreau să-mi subordonez personalitatea lui.
Și acest lucru arată două greșeli. În primul rând, consider sinele meu ca element de referință. Dacă se întâmplă acest lucru, reiese a doua greșeală: nerespectarea identității celuilalt. Unde există libertate adevărată, există și dragoste adevărată. Și aceasta nu conduce la însușirea celuilalt, nici la nivelare, ci la recunoașterea celuilalt ca persoană distinctă, pe care am ales-o din iubire și ca s-o iubesc.
Îți mai recomandăm și: Când doi oameni se întâlnesc – Iubirea adevărată
Cum trebuie să arate casa unui creștin?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro