iubirea de Dumnezeu

Cum să ajung să iert și să iubesc pe vrăjmașul meu?

Nu ne vine ușor să ne iubim dușmanul, căci firea noastră păcătoasă tinde să-și facă singură dreptate, prin răzbunare ori alte acțiuni reprobabile. Este o cale lungă și anevoioasă de parcurs, până când omul va experimenta o asemenea stare: să-l iubească pe cel care îl urăște şi să-i dorească binele celui care îi face rău.

Acoperământul Maicii Domnului, un sfânt compozitor și muzică

Pe 1 octombrie proslăvim Acoperământul Maicii Domnului, cinstim un sfânt care a compus cântări Preasfintei Fecioare Maria și celebrăm Ziua Internațională a Muzicii, evidențiind rolul „matematicii sunetelor” în formarea noastră spirituală şi culturală.

Maica Domnului, vasul care a purtat Mirul Cel nedeșertat

Ce mireasmă a iubirii de oameni, ce văpaie a dragostei, ce gânduri ale îndurării și milei nu se găsesc cu îndestulare în lăuntrul Născătoarei de Dumnezeu, care nouă luni a purtat în feciorescu-i pântece pe Hristos, mirul cel nedeșertat?

Toată viața cădem și ne ridicăm, ne poticnim și ne îndreptăm

Cine nu are păcate mai mici sau mai mari, cine este eliberat de neputințele omenești și de năvălirea vrăjmașului atunci când se tulbură conștiința? Furtunile trec și omul iarăși se încălzește la căldura iubirii dumnezeiești.
Aproapele este oglinda în care se reflectă iubirea ta spre Dumnezeu.  (Rodica Pop, Sensul căsătoriei la Platon și la Sfinții Părinți)
___   Rodica Pop

Sufletul curat se bucură neîncetat de dragostea dumnezeiască

Cel ce prin sârguință a agonisit roadele dragostei, acela nu se desparte de ea, chiar de ar pătimi mii de rele.

Fără Dumnezeu – o veșnică reîntoarcere la erorile altor vremuri

Nostalgia, amestecată cu niște cuvinte bine plasate, ne va convinge de fiecare dată că prezentul este un soi de trecut mai ponosit. Iar viitorul va trebui să semene cu trecutul acela, poate pe nedrept lăudat, ceea ce va alimenta cercul vicios al nedevenirii generațiilor.

Sfântul Neofit Zăvorâtul din Pafos – drumul spre sfințenie

Unul dintre cele mai importante repere creștine din Cipru, Sfântul Neofit a trăit vreme de 60 de ani într-o peșteră, rugându-se pentru toate durerile lumii, pe care le știa în amănunt, deși nu ieșise deloc din locul său de nevoință.

Copilăria Sfântului Neofit Zăvorâtul și cum a ajuns să se călugărească

Caracterul lui neprefăcut și sincer ne descoperă, de fapt, devotamentul față de îndatoririle pe care le avusese în familie, și în special supunerea și ascultarea față de părinți, una dintre cele mai importante îndatoriri ale copiilor de astăzi, care, din păcate, tinde să dispară cu totul. Ne povestește el însuși în stilul său caracteristic: „N-am văzut vreodată nici o urmă de educație școlară. Fiindcă de la început am avut un trai simplu, și nu numai că nu m-am împărtășit din educația cea din afară, dar nici măcar o zi nu am fost dat de părinții mei la învățătura lecțiilor, nefiind cu nimic diferit de o oaie simplă și neînvățată, fiind neînvățat până la litera a, și tuns în monahism până la 18 ani ai vârstei mele”.

Minunea prin care Sfântul Neofit a fost izbăvit de la moarte năpraznică

Dar pe când ședeam eu și săpam în piatră cu o daltă, dintr-odată din partea mea dreaptă s-a desprins o piatră mare ca o stâncă și tare, nelipsindu-i nimic din greutatea plumbului, lungimea de șase picioare, având grosimea mai mare decât poate cuprinde un bărbat cu brațele, a căzut pe lângă mine și, rupându-mi veșmântul pe umărul drept și lovindu-mă în coastă, m-a tras în jos. Și eu îndată am strigat cu glas mare și am zis: „Stăpână ajută-mă, Hristoase ajută-mă”. Urgența nevoii nu mi-a mai lăsat nici urmă de discernământ, ca să fie chemat mai întâi Stăpânul, ci Stăpâna, și nimic străin.

Pagini