Iubirea noastră de Dumnezeu
Iubirea noastră de Dumnezeu începe să se manifeste şi să lucreze în noi atunci când iubim pe aproapele ca pe noi inşine.
Iubirea noastră de Dumnezeu începe să se manifeste şi să lucreze în noi atunci când iubim pe aproapele ca pe noi inşine, când nu-I refuzăm nimic, nici pe noi înşine, nici ceea ce ne aparţine; când ne străduim să contribuim la mântuirea aproapelui cu tot ceea ce ne stă în putinţă; când, pentru a-I plăcea lui Dumnezeu refuzăm să împlinim poftele noastre, gândurile noastre trupeşti, înţelepciunea noastră trupească, care nu se supun deloc înţelepciunii lui Dumnezeu. „Căci cel care nu-l iubeşte pe fratele lui pe care-l vede, cum poate să-L iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?” (I Ioan 4,20). „Cei ai lui Hristos şi-au răstignit trupul împreună cu poftele” (Galateni 5,24).
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere din limba franceză de diacon Dumitru Dura, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 97)
„Omul se teme de multa lumină, de deschiderea Cerurilor, de veșnicie”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro