Un tânăr creștin se îndrăgostește de o fată și încep să se vadă destul de des. Pentru că acesta vrea să facă ascultare de voia lui Dumnezeu, adică nu vrea să aibă legături trupești cu acea fată înainte de căsătorie, este hotărât să nu se apropie prea mult de ea. Duhul cel viclean însă îi induce următorul gând: „Dacă nu ajungi la legături complete cu prietena ta, nu-i vei arăta că într-adevăr o iubești. Dacă nu i te dăruiești întru totul și aceea asemenea ție, nu vă veți arăta unul altuia că într-adevăr vă iubiți”. Care va trebui acum să fie răspunsul și atitudinea tânărului creștin la invitația și inducerea acestui gând rău? În acest caz se va întâmpla una dintre aceste două posibile alegeri: 1) Tânărul va nesocoti și va disprețui porunca lui Dumnezeu și va fi convins de îndemnul duhului celui rău. Adică, va crede că doar prin încheierea unor legături trupești se reușește și se demonstrează dragostea autentică a doi tineri înainte de căsătorie. 2) Tânărul acesta, rămânând statornic în păzirea poruncii lui Dumnezeu, nu păcătuiește înainte de săvârșirea Tainei și nu cade la legături trupești cu prietena lui.

În primul caz, tânărul va suferi o „cădere” pe când, în al doilea, va dobândi o virtute. În situația cea mai fericită, cel în cauză nu-și va pierde sănătatea și bucuria sufletului său, care provin din harul lui Dumnezeu, nici posibilitatea de a iubi cu adevărat.

Alegând nefericit, cel îndrăgostit își va pierde bucuria sufletului său și va avea doar bucurie trupească, fizică. Deoarece va păcătui, harul lui Dumnezeu ce-l are de la Sfântul Botez se va micșora înlăuntrul lui, fără ca acela să sesizeze, din cauza lipsei sale de experiență. Retragerea harului însă, treptat, va fi substituită de lucrarea demonică, pentru că păcatul trupesc va începe să se consolideze, iar odată cu săvârșirea păcatului trupesc, diavolul începe să obțină anumite drepturi asupra omului. În acest fel, neexperimentatul tânăr va începe să-și piardă și plăcerea trupească, fizică. Se va întâmpla încă și un alt lucru. Va distruge dragostea, pentru că propășirea în iubire depinde și aceasta de harul lui Dumnezeu. Va îndepărta astfel sinele său de atingerea adevăratei și autenticei iubiri.

La dragostea adevărată, acest tânăr poate să ajungă doar după pocăință și consolidarea relației sale cu Dumnezeu. Această întărire a relației cu divinitatea se produce prin pocăință, prin lucrarea poruncilor lui Dumnezeu și prin participarea la viața tainică a Bisericii.