În aceste zile, sunt 500 de jandarmi şi, în total, 1.200 de forţe de ordine din diferite structuri – din Iaşi, Bacău şi Târgu Mureş – care muncesc pentru ca pelerinilor să le fie bine. Implicit, aceştia aduc, prin truda lor, jertfă Sfintei Parascheva.

Puţini îşi recunosc, însă, aceste merite. „Ne facem serviciul. Asta este datoria noastră, să ne implicăm maxim în munca de organizare”. Acesta este, în general, răspunsul standard. După care, jandarmii se întorc la muncă. „Vă rog să intraţi în rând! Aveţi grijă la picioare, mergeţi numai pe trotuar!” Nu au tihnă, nici odihnă. Uneori, nu mai au nici răbdare, dar se chinuie să se controleze. „Uite ce frumos vorbeşte băiatul ăsta cu noi! Celălalt era mai supărat şi a şi ţipat un pic”, povesteşte un pelerin despre jandarmul cu care tocmai a schimbat două vorbe. Supărările nu ţin ţin mult, însă, uneori, ele sunt inevitabile. Şi de-o parte, şi de alta. „Lumea este obosită şi nemâncată. Stă omul la rând de 15 ore. Şi, atunci, eu când îi spun că nu are voie să treacă de gard, că trebuie să meargă în partea cealaltă, el este mai irascibil. Trebuie, în primul rând, să ştii să vorbeşti cu el”, explică un jandarm. Apoi se retrage în grabă, pentru a înăbuşi o discuţie mai aprinsă.

Are, poate, mai multe ispite decât creştinul care stă la rând. Vede mii de oameni trecând prin dreptul său şi, pentru fiecare dintre ei, are o responsabilitate enormă. Ia salariu pentru munca ce o depune. Se încarcă de griji, uneori de supărări, dar şi de sfinţenie. Munceşte pentru Sfânta Parascheva. E o cinste! Pe care sufletul său o va resimţi mai devreme sau mai târziu.