La râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta (Ps. 9, 37). Auzi la cine ia aminte Dumnezeu? La cei, a căror inimă are râvnă în timpul rugăciunii şi care şi-au gătit inima aşa cum se cuvine pentru lucrarea cea mare – pentru convorbirea cu Dumnezeu. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! (Ps. 56, 10). Dar nouă, rugătorilor, ce ni se întâmplă de obicei? Inima nu este gata; limba se roagă, dar inima este departe de Dumnezeu, deseori ocupată cu lucruri deşarte sau, cel puţin, doarme la rugăciune.

(Sfântul de Ioan Kronstadt – Către păstorii duhovniceşti, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2011, p. 201)