La începutul chemării către viaţa duhovnicească, Domnul ne cercetează prin harul Său şi prin diferite mângâieri, dar după aceea le ia pe acestea şi ne aruncă în focul feluritelor ispite şi necazuri ca structura noastră cea iubitoare de sine şi de slavă deşartă să se ardă cu desăvârşire în focul ispitelor şi să nu avem nădejde în noi înşine, nici în faptele noastre, ci în mila şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Smerenia este un mare bine!

(Sfântul Macarie de la Optina, Ne vorbesc stareții de la Optina, Editura Egumenița, p. 69)