Dintre cei care se află într-o ospătărie, unii închiriază paturi; alții neputând avea pat și dormind pe jos, sforăie nu mai puțin decât cei ce dorm în pat. Și așteptând măsura nopții, dimineața toți se duc, lăsând paturile ospătăriei și luând numai lucrurile lor.

Asemenea este și cu toți cei care vin în viață: și cei care au trăit cu puține, și cei care au viețuit în slavă și bogăție ies din viață ca dintr-o ospătărie, neluând nimic din desfătarea și bogăția vieții, fără numai faptele lor, bune sau rele, săvârșite de ei în viața lor.

(Sfântul Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în Filocalia, vol. I, Sibiu, 1947, p. 18)