De fiecare dată când vei fi chemat la rugăciune, gura ta să răsune şi să urmăreşti rânduiala până la sfârşitul rugăciunii, plecarea înainte fiind socotită mare pagubă.

Căci dacă nu te ridici cu uşurinţă de la masă, unde mănânci pentru întărirea corpului tău, înainte de a fi completat cele indispensabile pentru viaţă - şi nu te îndepărtezi cu uşurinţă fără o mare nevoie, cu atât mai mult se cuvine să rămâi la masa duhovnicească şi să-ţi întăreşti sufletul prin rugăciune.

(Sfântul Vasile cel Mare, Cuvânt despre asceză, cap. I, în col. PSB, vol. 18, p. 72)