Precum totalitatea patimilor formează un lanţ, tot la fel şi virtuţile formează un şir unic şi nedespărţit. O singură faptă bună atrage după sine întregul şir, o singură faptă bună hrăneşte şi dă putere tuturor virtuţilor.

Acelaşi lucru se petrece şi cu patimile: biruinţa asupra uneia din ele, le face şi pe celelalte să se retragă, din cauza înrudirii lor. În conformitate cu această lege, patimile slăbesc pe măsura curăţirii minţii.

(Arhiepiscopul Antonie de Golânsk şi Mihailovsc, Calea rugăciunii lăuntrice, Manualul isihiei, Editura Bunavestire, Galaţi,  2003, p. 38)