Vrei să duci viață dreaptă? Dobândește cugetarea smerită, căci fără ea viața dreaptă nu este cu putință.

Săvârșește toate lucrurile tale întru numele Mântuitorului Iisus Hristos, și prin aceasta roada ta va fi înălțată la cer.

Începutul lepădării de Dumnezeu în om este depărtarea lui de smerenie – iar pe cel părăsit de Dumnezeu îl apasă, ca pe Saul, duhul cel viclean.

Cursele vrăjmașului sunt unse cu miere; cel ce s-a lăsat atras în dulceața mierii se încurcă în curse și se umple de toată amărăciunea.

Iubește smereniea, și niciodată nu vei cădea în cursele diavolului, pentru că, plutind pe aripile ei repezi, vei fi întotdeauna mai presus de aceste curse.

Mândria se aseamănă unui arbore foarte înalt și încovoiat, toate ramurile căruia sunt firave, și pe care, dacă se cațără cineva, îndată se va prăbuși de la înălțime.

Fericit cel îngrășat în nădejdile cele bune și luminat de cugetările cele bune: slava lui este mare și nesfârșită.

Să năzuim către luarea-aminte cea cu trezvie, pentru ca, văzând greșalele noastre, să ne smerim mereu și să nu hrănim în noi, ca pe un șarpe, gândul părerii de sine sau al vicleniei.

Să iubim trezvia, ca să avem inima curată și ca să păzim templul cel încredințat nouă nespurcat de stricăciunea păcatului.

Minunată este rugăciunea cu suspine și lacrimi, mai ales dacă vărsăm lacrimile întru ascuns.

Cine se roagă cu mintea sa având credință, Îl vede pe Domnul în fața sa, fiindcă în El trăim, ne mișcăm și suntem.

Dacă s-a împietrit inima ta, plângi înaintea Domnului, ca să izvorască asupra ta luminarea cunoștinței și să-ți dea să te înalți către El cu inimă fierbinte.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 51-52)