În legătură cu neliniștile și căderile tale, îți voi spune aceasta: atâta vreme cât barca sufletului nostru navighează pe apele vieții pământești, va fi supusă schimbărilor vremii. Ba este ploaie, ba este frumos; uneori apare o furtună mare și barca noastră riscă să se lovească de o stâncă sau de mal. În această vale a plângerii nu poate fi altfel; doar în viața veșnică nu vor fi schimbări. Sub stăpânirea patimilor – înțeleg aici patimile sufletului, cum ar fi: judecarea, vanitatea, mânia, minciuna și mândria demonică – ni se pare că toți sunt vinovați și răi. Or, Dumnezeu nu ne-a rugat să cerem celorlalți dragoste și dreptate, în schimb ne-a poruncit să-i iubim pe ceilalți și să fim drepți. Nu deznădăjdui! Și când ești confruntată cu greutăți, afundă-te în Sfânta Scriptură, în scrierile Sfinților Părinți și în rugăciune. Atunci vei experimenta pacea și liniștea în sufletul tău. Putem mult și bine să ne gândim: fără ajutorul lui Dumnezeu, nu putem fi în pace  cu noi înșine, nici cu ceilalți.

Dumnezeu să vă păzească!

18 mai 1947

(Cuviosul Ioan de la Valaam, Fericirile, Editura Anastasia, 1997, pp. 73-74)