Niciodată nu s-a vorbit mai mult despre legile naturale ca în timpul nostru şi niciodată oamenii nu s-au simţit mai mult robi ai acestor legi ca în timpul nostru. Desele răscoale şi războaie, facerile de rău şi sinuciderile sunt cea mai clară dezminţire a tuturor cuvântărilor oamenilor de azi despre libertate şi bunăstare.

 

Nicicând nu s-a propovăduit mai mult respectul legilor naturale ca în timpul nostru. Însă, de ce nu îndrăzneşte nimeni să propovăduiască dragostea faţă de legile naturale? Fiindcă toţi oamenii ar simţi ceva respingător faţă de o astfel de propovăduire. Şi oamenii duhovniceşti ştiu că legile naturale sunt numai slujitori ai dragostei veşnice şi că omul este mai de preţ decât legile naturale.

 

Oricât de mult s-ar socoti respectul faţă de virtute, totuşi este o virtute mai mică decât dragostea. Şi când această virtute mai mică este cerută pentru un lucru aşa de mare cum sunt legile naturale, atunci unde este şi cât este de mare obiectul celei mai înalte virtuţi, al dragostei?

 

Obiectul dragostei se află acolo unde legile îşi pierd puterea lor şi de unde îşi primesc puterea lor.

 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, p. 90)