E o mare deosebire între omul simplu, care a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt, și omul, chiar foarte mare, care n-a cunoscut harul Sfântului Duh.

E o mare deosebire între a crede numai că Dumnezeu există cunoscându-L din natură sau din Scripturi, și a cunoaște pe Domnul prin Duhul Sfânt.

În cel ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt, duhul arde ziua și noaptea de iubire pentru Dumnezeu și sufletul lui nu se poate să se alipească de nimic pământesc.

Sufletul care n-a făcut experiența dulceții Duhului Sfânt se bucură de slava deșartă a acestei lumi, de bogății sau de putere; dar sufletul care l-a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt, tânjește numai spre Domnul, iar bogățiile și slava lumii nu înseamnă nimic pentru el.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, edit. Deisis, Sibiu, 2001, p. 84)