„Gheron” este un titlu de nobleţe şi demnitate duhovnicească din tradiţia athonită, acordat unui monah mai în vârstă.

Călugării athoniţi în vârstă sunt numiţi gheron (la vocativ: gheronda) sau bătrân, în semn de respect pentru angajamentul lor și pentru experiența lor duhovnicească. Acest termen afectuos este rezervat de obicei acelora care au o viaţă spirituală îmbunătățită şi care sunt sfătuitori duhovnicești ai celorlalţi.

În tradiţia monahală egipteană era folosit cuvântul avva, iar în tradiţia slavă termenul sinonim este cel de stareţ.