Liturghia este o jertfă a-toată-lumea, mai presus de ceruri, săvârşită de însuşi Iisus Hristos, prin intermediul sfinţiţilor slujitori, arhierei şi preoţi, jertfă a dreptăţii lui Dumnezeu săvârşită veşnic, neschimbat, jertfa milostivirii Dumnezeieşti pentru neamul omenesc care piere în păcat, jertfă de satisfacere a dreptăţii lui Dumnezeu pentru păcatele lumii prin dreptatea, patimile şi moartea pentru oameni a Fiului lui Dumnezeu; e slujirea îndreptării, a curăţirii prin sângele lui Dumnezeu, a sfinţirii, înnoirii, întăririi în dreptate şi îndumnezeire, slujire nemuririi şi nestricăciunii. De aceea arhiereul sau preotul liturghisitor trebuie să fie tot îmbrăcat în Hristos, în dreptatea Sa, în iubirea şi milostivirea Sa, în sfinţenia, blândeţea, smerenia, nerăutatea, răbdarea şi tăgăduirea Sa de sine, în predarea Sa voii Tatălui Ceresc; într-un cuvânt, trebuie să fie tot îmbrăcat în Hristos, întru înţelepciunea Lui, în puterea Sa: numai atunci slujirea sa va fi plăcută lui Dumnezeu şi va aduce tuturor credincioşilor cel mai mare şi mai adevărat folos, va mângâia, sfinţi, întări şi-i va umple de Duhul Sfânt pe toţi.

(Sfântul Ioan de Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 335)