Mănăstirea Sfântului Antonie cel Mare – Saint Laurent en Royans, Franţa

Mănăstirea „Sfântul Antonie cel Mare” a fost ctitorită la 14 septembrie 1978 de părinţii Placide Deseille şi Séraphin, ca metoc Mănăstirii Simonos Petras din Muntele Athos. Acest statut i-a fost conferit de părintele arhimandrit Emilianos şi de Adunarea bătrânilor de la Simonos Petras, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Meletios, mitropolitul grec ortodox al Franţei şi al Protosului (Preşedintele) comunităţii monahale a Sfântului Munte Athos.

Schitul din Saint Laurent en Royans, departamentul Dauphiné, a fost închinat Sfântului Antonie cel Mare datorită apropierii de vechea Abație Saint-Antoine-en-Dauphiné, unde se află la închinare moaștele sfântului. Începând cu secolul al XI-lea, un schit ce ținea de această mănăstire a fost ridicat în depresiunea Combe Laval, acolo unde noul metoc athonit va lua naștere. Acesta va fi pus, de asemenea, sub ocrotirea Sfântului Nectarie de Eghina, a cărui ocrotire o va simți mereu mica comunitate, dar și a Sfântului Mémoire, episcop italian al cărui cult a fost adus, fără îndoială, de la Bari la Combe Laval de către pelerinii medievali din Saint Nicolas.

Începuturile Mănăstirii Sfântul Antonie cel Mare

Înconjurată de pante abrupte și necultivabile, neavând decât un teren de o suprafață foarte mică, Mănăstirea „Sfântul Antonie cel Mare” nu putea trăi decât grație unei activități artizanale și din primirea oaspeților.

În 1978, odată cu instalarea primilor doi călugări, mănăstirea nu se compunea decât dintr-o clădire vetustă și un hambar. A trebuit ca acest ansamblu să fie restaurat pentru a-l face locuibil. Lipsa completă a mijloacelor financiare îi va obliga pe călugări să realizeze ei înșiși toată această muncă. A fost amenajat un paraclis provizoriu care se compunea din două camere ale casei.

Zidirea bisericii

Zece ani mai târziu, datorită creșterii numărului de călugări – care va ajunge foarte repede la numărul de zece – și, mai ales, datorită creșterii numărului de credincioși ortodocși stabiliți în satele dimprejur, s-a simţit nevoia construirii unei biserici închinate Sfântului Siluan Athonitul.

Planurile au fost desenate de unul dintre călugării mănăstirii, Părintele Gildas, cu diplomă în arheologie bizantină. Acesta va coordona toate lucrările, asistat de sfaturile prietenilor arhitecți ai mănăstirii. Finanțarea tuturor lucrărilor a fost asigurată exclusiv prin donațiile credincioșilor ortodocși din regiune și ale prietenilor mănăstirii. Unii dintre ei nu au ezitat să-și ofere toate economiile.

Pe parcursul a cinci ani, iconarul rus Iaroslav Dobrynine a pictat benevol biserica în cea mai bună tradiție bizantină şi cu ceva din dulceața și luminozitatea vechilor icoane slave, făcând astfel din Biserica Sfântului Siluan o veritabilă bijuterie a artei sacre.

Biserica a fost târnosită sâmbătă, 20 mai 2000, de către Mitropolitul Jeremie, în prezența Preacucernicului Părinte Elisei, care îl va înlocui pe Arhimandritul Emilianos, egumenul Mănăstirii Simonos Petras, și a numeroși călugări ai acestei mănăstiri.

Daruri duhovniceşti pentru mănăstire

O părticică din moaștele Sfântului Antonie cel Mare a fost dată mănăstirii mulțumită buneivoinței arhiepiscopului catolic din Aix-en-Provence, iar o bucățică din moaștele Sfântului Siluan a fost oferită mănăstirii de către Arhimandritul Sofronie, pecetluind, astfel, prietenia de lungă durată care exista cu Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Maldon, Essex.

Date de contact

Adresă: Monastère St-Antoine-le-Grand, Font de Laval 26190 Saint-Laurent-en-Royans, Franţa

Telefon: +33 04 75 47 72 02

Fax: +33 04 75 47 53 68

De la același autor

Ultimele din categorie