Voi, cei ce vă rugaţi! Oare „nu vă ajunge să obosiţi pe oameni, de veniţi să obosiţi şi pe Dumnezeul meu? (Isaia 7, 13). Nu vă ajunge că vedeţi neputință la oameni, aţi vrea să vedeţi neputinţă şi la Dumnezeu Însuşi, socotind în taină că nu vă va îndeplini cererile? Într-adevăr, multe lucruri sunt greu sau chiar cu neputinţă de îndeplinit pentru oameni. Credeţi că ar putea fi ceva greu pentru Dumnezeu? Există oare ceva care să-I fie greu sau imposibil să facă? Toate îi sunt cu putinţă şi lesne de făcut. La Dumnezeu, toate sunt cu putinţă (Marcu 10, 27). Deci, când vă rugaţi, trebuie să fiţi ferm convinşi că la Domnul totul este uşor de făcut şi că poate face totul într-o clipă. Propria voastră neputinţă în a face ceva a vă ajuta pe sine, sau a-i ajuta pe alţii, să nu o puneţi pe seama lui Dumnezeu.

Vouă vă vine greu să faceţi aproape totul, ca nişte creaturi slabe şi neînsemnate ce sunteţi. V-aţi dat seama de aceasta după voi înşivă şi după alţii de o mie de ori până acum. Nu vă ajunge să puneţi pe seama oamenilor neputinţa de a face ceva, vreţi să o puneţi acum şi pe seama lui Dumnezeu, Cel ce a creat toate câte sunt cu gândul şi cu cuvântul? Ţineţi minte! Lui nu-i este nimic greu de făcut. Deci tot ceea ce cereţi, cereţi cu curaj şi cu nădejdea că veţi primi. „Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă veţi primi“ (Matei 21, 22).

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, p. 427-428)