Lumea se pare a fi frumoasă şi plăcută, însă pe dinăuntru este cu totul urâtă, ca idolul care la chip se arată frumos, iar înăuntru este o bucată de lemn putred şi netrebnic. Pescarii ascund cu vicleşug undiţa ca să amăgească pe peşti şi să-i prindă. Asemenea şi lumea te acoperă cu puţină dulceaţă purtătoare de otravă şi te omoară. O, câţi ticăloşi mor, gustând fierea şi otrava în puţina plăcere vremelnică a lumii acestea! Adună-se toţi cei vii, scoală-se toţi morţii, să spună dacă au avut vreodată în viaţa aceasta vreo bucurie fără suferinţă, dragoste fără vrăjmăşie, pace fără luptă, odihnă fără frică, sănătate fără boală şi hrană şi îmbrăcăminte fără osteneală şi fără chin.

Lumea făgăduieşte desfătări şi dă amărăciuni. Făgăduieşte odihnă, bucurie, cinste şi altele ca acestea, şi dă necinstiri, necazuri şi lacrimi. Îţi făgăduieşte viaţă îndelungată şi norocită, şi-ţi dă cu totul dimpotrivă. Îţi făgăduieşte să fie statornică şi neschimbată, şi ea se schimbă şi se întoarce în puţin şi te face rob şi supus necazurilor şi relelor întâmplări. Nu cunosc cei trupeşti amăgirea înşelătoare a acestei lumi, până ce se va lumina de ziuă, adică până va trece noaptea şi întunericul vieţii acesteia, şi venind moartea va închide (sau mai bine zis va deschide) ochii lor. Atunci vor cunoaşte sfârşitul cel amar la care i-au adus cinstea şi bogăţiile lor, şi vor înțelege cât sunt de deşarte ostenelile şi grijile ce au avut pentru lume. „Nu se adună din spini struguri, nici din mărăcini smochine”, a zis Domnul. Asemenea şi tu, nu nădăjdui să scoţi din lume altceva, decât minciuni, căci toată este plină de înşelăciune şi mincinoasă.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 248-249)