Lupta duhovnicească se aseamănă cu efortul de cultivare a grădinii: Iată, sufletul este ca o grădină împărțită în două. Pe o jumătate se plantează mărăcini și pe cealaltă flori. Avem un rezervor de apă cu două robinete și două rigole: o rigolă dirijează apa spre mărăcini, iar cealaltă spre flori.

Eu pot deschide unul din cele două robinete: nu ud mărăcinii și ei se ofilesc, ud florile și ele înfloresc. Dragostea trebuie să conducă lupta duhovnicească și tot ea trebuie să fie cea care deschide robinetul florilor.

(IPS Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viață morală curată, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012, p. 52)