Lupta cu noi înșine, se rezumă la nimicirea voinței proprii pentru a face voința Tatălui Celui din ceruri.

Cu alte cuvinte, numai dacă ne vom clădi casa lăuntrică pe stânca lui Iisus, dacă ne vom clădi cetatea pe stânca harului de sus, iar nu pe nisipul propriilor noastre puteri și voințe, numai atunci răul din noi înșine și răul din afară nu va avea putere să ne vatăme. Și numai atunci vom izvorî din stânca noastră lăuntrică roadele Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea” (Galateni 5, 22-23).

De nu ne vom zidi casă pe această stâncă și de nu vom face aceste roade, nu vom putea să vedem Adevărul, chiar de ne vom uita la El ca Pilat și ca fariseii, nu vom putea mărturisi pe Hristos, nici nu vom avea curajul și eroismul necesar ca să luptăm împotriva vrăjmașului nevăzut și împotriva vrăjmașului din noi înșine.

(Arhimandritul Paulin Lecca, Adevăr și Pace, Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, p. 37)