Mihaela,

Nu prietenul tău te-a depărtat de Dumnezeu, ci propriile tale păcate şi patimi. Păcatul aduce cu sine multe rele. În primul rând, a fost păcatul desfrânării, după care a venit şi păcatul pruncuciderii. Ce poţi aştepta după aceasta? Numai întuneric, tulburare şi dezechilibru psihic. Pune capăt păcatului prin pocăinţă şi spovedanie, şi-ţi vei recăpăta echilibrul sufletesc.

Ai mândrie şi eşti orgolioasă, de aceea ai căzut. Pentru a te îndrepta trebuie să te smereşti, rugând pe Dumnezeu să te ierte pentru rătăcirea ta. Depărtaţi-vă o vreme unul de altul pentru a va pocăi şi a vă ruga, iar dacă va fi voia lui Dumnezeu vă veţi căsători – însă nu trebuie în niciun chip să mai trăiţi în păcat. Mergi la duhovnic dacă ai, iar dacă nu ai, caută unul, spovedeşte-te şi împlineşte canonul pe care îl vei primi. Nu descuraja, Domnul te va milui.

Nu stiu daca se va publica acest comentariu, dar cred ca te-ar ajuta.Domnul parinte are dreptate, nu iubitul tau te-a indepartat, ci tu. Ai dat detalii putine despre relatia si varsta ta ca cineva sa-si poata da un sfat bun. Intr-adevar rugaciunea te va ajuta. Cea mai importanta si puternica este cea de multumire: gandeste-te la toate binecuvantarile pe care le ai...sanatate, tinerete, un corp care poate da viata, familie, un om care te iubeste si multumeste. Daca esti ceri mai putin si esti mai mult recunoscatore o sa se intample minuni in viata ta. Nu cred in pauza in cuplu, cred in comunicare si in faptul ca oamenii sunt sau nu pe aceeasi lungime de unda. Daca ai aceste sentimente, acest om nu ced ca este pentru tine...dragostea adevarata o simti si ea vindeca sufletul si trupul, in nici un caz nu te ingenuncheaza. Imi pare ca ai suferit mult in dragoste si acest om a fost o barca de salvare, de care te-ai atasat. Acum pur si simplu iti este frica sa stai singura. Fii sincera cu el si cu tine, fii curajoasa si cauta drumul singura. Daca o sa mai zabovesti nu vei face alceva decat sa te distrugi pe tine si pe el, poate mai rau decat pe tine. Tu stii cel mai bine ce simti si ce aveti si nimeni nu ar trebui sa-ti dea alt sfat decat acesta: FA CE SIMTI! Inima ta stie deja, pune intrebarea si primul raspuns este cel adevarat. Nu uita sa-i multumesti lui D-zeu pentru ce ai, focalizandu-te pe ce ai, decat pe ce nu ai...face minuni.

Ce suferinta grea... dar se intrevede si mult bine... daca ai reusit sa scrii despre asta, despre cum simti, despre faptul ca ai discernamant si regreti, nu esti pierduta! Crezi ca Dumnezeu nu vede ca ceri ajutor, ca Il cauti, ca vrei sa fie bine! Curaj, deja mergi spre bine!! Cu incetul, te vei indrepta si mai mult si Domnul iti va da limpezime ca sa vezi unde sunt greselile si cum sa le indrepti. Indrazneste sa cauti raspunsuri si iti va veni si puterea sa faci schimbari spre bine. Doamne ajuta!