Mai mult decât îndeletnicirea cu stihurile, iubeşte în rugăciune mătăniile

Să nu socoteşti nelucrare ieşirea din sine (extazul) a rugăciunii neîmprăştiate, adunate şi îndelungate, pentru motivul că ai lăsat psalmii. Şi mai mult decît îndeletnicirea cu stihurile, iubeşte în rugăciune mătăniile. Căci când acestea te ajută, ţin locul slujirii.

Să nu socoteşti nelucrare ieşirea din sine (extazul) a rugăciunii neîmprăştiate, adunate şi îndelungate, pentru motivul că ai lăsat psalmii. Şi mai mult decît îndeletnicirea cu stihurile, iubeşte în rugăciune mătăniile. Căci când acestea te ajută, ţin locul slujirii. Şi când în această slujire ţi se dă darul (harismă) lacrimilor, să nu socoteşti desfătarea adusă de ele ca o nelucrare. Căci în harul lacrimilor stă plinătatea rugăciunii.

În timpul cînd cugetarea ta e împrăştiată, stăruie mai mult în rugăciune şi în citire.

Dar nu orice scriere e de folos.

Iar mai mult decît faptele, iubeşte liniştea.

Preţuieşte citirea, de e cu putinţă, mai mult decît starea în picioare. Căci aceasta este izvorul rugăciunii curate.

Deci nu te lenevi nicidecum, ci adună-te cu trezvie din împrăştiere. Căci rădăcina vieţuirii este psalmodierea.

Dar cunoaşte şi aceasta: că faptele trupului folosesc mai mult decît cântarea de stihuri cu împrăştiere. Iar întristarea cugetului e mai de preţ decît osteneala trupului.

În vremea trândăviei, trezeşte-te şi mişcă-ţi puţin râvna. Căci aceasta deşteaptă mult inima şi încălzeşte gîndurile sufletului.

În vremea trândăviei, iuţimea ajută firii, contrar poftei. Căci risipeşte răceala sufletului. Iar trîndăvia obişnuieşte să vină asupra noastră din aceste pricini: fie din îngreunarea pântecelui, fie din multa lucrare.

(Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, Cuvântul 34 - Despre mătănii şi despre altele)