Mai pot repara o prietenie sau mai bine îmi iau gândul, ca să nu mai sufăr?
Am o prietenă foarte bună, pot spune chiar un model de adevărată prietenă creștină. Ne ajutam reciproc, ne înțelegeam una pe alta, îmi purta o dragoste sinceră și necondiționată. Relația noastră de prietenie a continuat și după ce nu am mai putut fi una lângă alta, adică a rămas neschimbată la distanță. Toate acestea, până când am rănit-o prin cuvinte și nu am înțeles-o atunci când a avut, poate, mare nevoie. Mi-am cerut iertare, am încercat să fac cumva să repar, iar după toată situația aceasta și după multe rugăminți a acceptat să refacem prietenia. Este un timp scurt de când am început să vorbim din nou, doar că ea s-a schimbat mult (nu mai are aceeași blândețe în vorbire, nu-i mai simt dragostea și tonul în vorbire este unul mult mai rece și superior). Acest lucru l-a mărturisit chiar ea, că s-a schimbat și că se pune mai mult pe ea pe primul plan, decât pe ceilalți. Ce ar trebui să fac în cazul ăsta, dat fiind faptul că eu nu prea mai văd că i-ar păsa așa mult să refacem prietenia? Ar trebui ca să închei tot, ca să nu mai sufăr sau să mai aștept un timp (poate chiar ani) să vad ce mai spune legat de noi?
Poți adresa oricând o întrebare în cadrul rubricii „Întreabă preotul” transmise LIVE pe doxologia.ro și pe conturile noastre de Facebook și YouTube.De aceea, te îndemnăm să te abonezi la canalul de YouTube și să ne urmărești pe Facebook, pentru a primi în timp util notificările și a afla când intrăm în direct cu unul dintre preoții care vor răspunde la întrebări.
Nu uita, însă, că unele întrebări își găsesc cel mai bun răspuns la părintele duhovnic sau la preotul din parohia ta!
Pentru că timpul transmisiunilor în direct este limitat, ne rezervăm dreptul de a selecta, modera și edita întrebările și comentariile adresate.
O parte dintre răspunsuri se vor regăsi în format text și/ sau video în cadrul acestei secțiuni.
Îți mulțumim pentru înțelegere!
Cum să procedez cu prietenii care îmi fac rău și mă vorbesc pe la spate?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro
Irina,
O prietenie adevărată ar trebui să nu se termine. Din păcate, uneori prietenia este doar o manifestare egoistă, adică sunt prieten cu tine atât timp cât primesc ceea ce am nevoie, ceea ce îmi hrăneşte iubirea de sine – de fapt, aceasta nu este cu adevărat o prietenie, este o prietenie de interes. Prietenia adevărată durează chiar dacă trece prin încercări şi schimbări. Un prieten nu se supără când îl mustri sau chiar dacă se supără nu rămâne în acea supărare, ci se luptă şi depăşeşte supărarea prin iertare.
Totuşi, trebuie să fim atenţi şi delicaţi cu prietenii noştri, să nu-i supărăm mai mult decât pot duce ei. Sunt cuvinte care rănesc mult şi sunt oameni care nu pot înţelege şi nu pot suporta greutatea lor şi atunci se produce ruptura care uneori este definitivă. Orice relaţie de prietenie trebuie să o punem înaintea lui Dumnezeu şi să ne rugăm pentru a fi feriţi de ispite. Roagă-te pentru prietena ta şi pentru tine, ca să se facă voia lui Dumnezeu şi nu sili nimic – lucrurile se vor aşeza în timp, Dumnezeu va rândui. Suntem oameni neputincioşi şi schimbători, să avem răbdare unii cu alţii.
Domnul să te binecuvânteze!