În vremea ocupației germane a Sfântului Munte, între anii 1941-1944, unul dintre părinții mănăstirii, care se ocupa cu magazia de alimente, a observat că uleiul din vase s-a terminat și nu mai avea de unde să dea la bucătărie și nici la candelele bisericii. El a mers și a spus aceasta și celorlalți părinți, care s-au așezat la rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului „Stareța”.

După numai câteva zile, părintele Eftimie a auzi în somn: „Părinte, îngrijește-te ca înainte de apusul soarelui să ai curățate toate vasele pentru ulei, pentru că mă voi îngriji ca în aceste zile să aduc untdelemn, încât să le umpleți”. Părintele, speriat, dar și bucuros, a făcut toate cele cerute.

Minunea Maicii Domnului a fost în felul următor: o corabie ce transporta arme în ascuns a pornit din insula Mitilini. Armele erau depozitate în cala vaporului, iar deasupra au fost așezate mai mult de o sută de vase cu untdelemn. Călătorind pe mare, căpitanul corabiei a văzut în timpul somnului o femeie minunată, a cărei înfățișare strălucea mai mult decât soarele, care i-a zis: „Să schimbi direcția de mers, ca să scapi de germani, iar untdelemnul pe care îl ai, să-l dai pe tot la Mănăstirea Pantocrator din Sfântul Munte, unde am casa mea și de acolo să plecați fără nici o frică în drumul vostru”.

Cu binecuvântarea Maicii Domnului, acel ulei a ajuns pentru toți anii ocupației germane.