„Ridică-ți ochii tăi în jur, Sioane, și vezi că vin spre tine de la apus și din miazănoapte, și dinspre mare și de la răsărit copiii tăi”. Iată cum se poate spune acum: Din diferite locuri ați sosit aici în căutarea lui Hristos voi, copiii mei. Să vă răsplătească Dumnezeu pentru aceasta și să dea pacea și bucuria Duhului Sfânt în inimile voastre.

Dar s-ar putea ca cineva dintre voi, la urmă, să se învrednicească de chipul îngeresc. Eu nu vă chem în mănăstire, puteți să vă mântuiți și în lume, numai să nu-L uitați pe Dumnezeu. În mănăstire oamenii intră pentru a atinge treapta înaltei desăvârșiri.

E adevărat că aici sunt ispite mai mari, dar vine și ajutor mare de la Dumnezeu. Un sfânt a dorit să afle cum îi ajută Dumnezeu pe călugări și a avut o vedenie: a văzut un călugăr, înconjurat de o mulțime mare de îngeri cu sfeșnice care ardeau.

Se spune că în lume sunt mai puține ispite, dar să ne închipuim un om, după care aleargă un criminal. Să presupunem că a scăpat de el, însă acela i-a arătat pumnul și i-a spus: „Vezi, numai să-mi cazi în mână”. Dar să presupunem că un om merge și asupra lui se năpustește o mulțime de dușmani. Nu are unde să fugă. Însă dintr-o dată, de unde nici nu te aștepți, apare un regiment de soldați și vine în apărarea lui, iar dușmanii, cu fețele însângerate, se împrăștie în toate părțile. Nu-i adevărat că ultimul se află în afara pericolului mai mult decât primul. (Sfântul Cuvios Varsanufie de la Optina)

(Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 381-382)