Mănăstirea Samurcășești a fost întemeiată în anul 1808 de vornicul Constantin Samurcaș, pe moșia sa din Ciorogârla. Deși ctitorul a murit curând după începerea lucrărilor, mănăstirea a primit un sprijin decisiv abia în 1847, când nepotul său, Alexandru Samurcaș, a pus la dispoziție terenul și a instituit reguli de funcționare. De-a lungul anilor, mănăstirea a trecut prin mai multe etape de degradare și restaurare, provocate de cutremure, incendii și războaie.

În perioada 1866–1869 au fost realizate reparații importante la biserică, iar în 1870 pictorul Gheorghe Tattarescu a înfrumusețat lăcașul cu pictură murală. Sfințirea a avut loc în același an. În 1876 a fost ridicată biserica mică din cimitir cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Din păcate, un incendiu devastator din 1914 a distrus o parte însemnată a clădirilor, inclusiv arhiva mănăstirii.

Cutremurul din 1940 a avariat grav biserica principală, care a fost refăcută între 1941-1943 după planurile arhitectului Ion Cernescu, cu susținerea Prefecturii Ilfov și a generalului Teodor Ciurea. Noua biserică a păstrat iconostasul brâncovenesc, iar din pictura lui Tattarescu s-au salvat doar două icoane. Tot atunci, unul dintre hramuri a fost schimbat: altarul din stânga a fost închinat Cuvioasei Parascheva.

În vara anului 1944, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost adăpostite în biserica mănăstirii, în contextul refugiului Mitropoliei Moldovei la București. Acest moment a întărit legătura spirituală a lăcașului cu sfânta. Ulterior, s-au adăugat în incintă și clădiri noi, printre care stăreția și o colecție muzeală. Între 1951-1953, pictorul Gheorghe Popescu a realizat pictura în frescă a bisericii, sfințită de Patriarhul Justinian Marina.

În anii ce au urmat, întreaga mănăstire a fost restaurată, chiliile au fost refăcute în formă de cetate, s-au reconstruit clopotnițele, iar zidul de incintă a fost consolidat. Între 1976-1986 au continuat lucrările de restaurare, iar începând cu anul 2000 s-a desfășurat un amplu program de reabilitare: pictură, tâmplărie, acoperișuri, instalații. Toate acestea s-au realizat cu sprijinul Arhiepiscopiei Bucureștilor și al unor familii de credincioși, considerați noii ctitori.

Pe 14 octombrie 2008, la împlinirea a 200 de ani de la întemeiere, mănăstirea a fost resfințită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a oferit ca dar un veșmânt al Sfintei Cuvioase Parascheva. Lăcașul adăpostește în prezent o raclă cu părticele din moaștele mai multor sfinți, între care Sf. Apostol Andrei, Sf. Ștefan, Sf. Ioan Gură de Aur și alții.

Pe lângă rolul spiritual, mănăstirea a avut și un rol educativ și social. Între 1864-1876 a funcționat o școală primară pentru copiii din sat și fetițele orfane, condusă de stareța Sofia Heliade Rădulescu. În perioada interbelică și postbelică, în mănăstire au existat ateliere de țesut, broderie și tâmplărie. În 1960, decretul comunist 410 a încercat desființarea mănăstirii, dar Patriarhul Justinian a reușit să o salveze, organizând ateliere în care maicile au fost angajate.

Astăzi, Mănăstirea Samurcășești este un așezământ monahal de referință, care îmbină tradiția spirituală, istoria zbuciumată și jertfelnicia ctitorilor și a obștii. Pe lângă biserici și chilii, mănăstirea adăpostește și un muzeu bogat în obiecte de cult, icoane, veșminte și cărți de patrimoniu, toate mărturisind o istorie de peste două secole.

Date de contact:

📍Adresă: Str. Ana Ipatescu, nr. 53, Com. Ciorogârla, jud. Ilfov
📞Telefon: (+4) 021 314 70 58
🌐Site: http://www.manastirea-samurcasesti-ciorogarla.ro
📧Email: maicazenaida@yahoo.com