Mănăstirea Solovăţ este cea mai nordică mănăstire mare a Rusiei, situată aproape de Cercul Polar de Nord. Ea a fost înființată pe la anii 1400 de către preacuvioșii părinți Savatie, Zosima și Gherman, a căror pildă de viață ascetică a atras mulți urmasi. Viața monahală de aici a format mulți asceți, a căror influență s-a întins în toată Rusia. După Revoluția Roșie, Stalin transformă mănăstirea Solovăț în primul și cel mai crunt lagăr de exterminare politică și religioasă (1920 - 1991), model pentru Gulagul  sovietic. Mănăstirea s-a redeschis dupa Perestroika. Ansamblul istoric, cultural și natural de pe insula Solovăț din Marea Alba (mănăstirea și întreg arealul) face parte din patrimoniul UNESCO (1992).