După tradiţie, Mănăstirea Vitovnita a fost construită între anii 1289-1291 de către dreptcredinciosul rege Ştefan Milutin, drept mulţumire pentru victoriile sale împotriva bulgarilor conduşi de Drman şi Kudelin. Însă prima atestare documentară a mănăstirii datează din anul 1537.

Biserica centrală a mănăstirii, închinată Adormirii Maicii Domnului, este construită în stilul arhitectural specific Şcolii din Morava. De dimensiuni modeste, biserica este zidită în formă de cruce înscrisă.

Asemenea multor aşezăminte monahale sârbeşti, Mănăstirea Vitovniţa a fost distrusă de mai multe ori. Ultima oară, mănăstirea a fost reconstruită în anul 1856, cu ajutorul lui Ştefan Bojovic. Atunci a fost adăugat pronaosul împreună cu clopotniţa, iar biserica a fost pavată cu piatră. Fresca bisericii şi icoanele catapetesmei au fost realizate de fraţii Ivan şi Milija Markovic.

În apropierea mănăstirii se află Izvorul Sfântului Ioan, a cărui apă este cunoscută pentru vindecările pe care le-a mijlocit credincioşilor.

Între anii 1962-2003 aici a trăit stareţul Tadei, român de origine. Părintele Tadei a fost unul dintre cei mai mari duhovnici contemporani ai Serbiei, dăruit cu multe harisme.

(Foto) Vitovniţa - locul de suflet al Stareţului Tadei